*Personalitatea „apei Pi”*
Apa este considerata de specialisti un “accident” al naturii, pentru ca avind doi atomi de hidrogen, ar trebui sa fie gaz, redevine lichida la -73 grade Celsius, iar cind se solidifica, isi mareste volumul, in loc sa si-l micsoreze. Omul devine si el un “accident”, de vreme ce organismul uman contine 75 % apa. Cum dependenta de apa a omului este vitala, este necesar sa se afle exact in ce consta „accidentul”! Savantul japonez Akihiro Yamashita, de la Universitatea din Nagoya, a obtinut apa ideala pentru organism, “apa Pi”, purificata si bioenergizata, cu compozitie si structura moleculara identice cu cele ale apei din celulele organismelor vii sanatoase. „Apa Pi” este si ea un „accident”, avind caracteristici proprii: punctul de fierbere sub 100 de grade Celsius, structura piramidala a cristalelor de gheata (de unde vine indicativul „Pi”). Aura acestei ape denota o puternica “personalitate”, avind o stralucire intensa.
“Apa Pi” are un efect antioxidant, incetinind procesul de imbatrinire si prelungind considerabil durata vietii. Folosita la gatit, in afara de gustul mult mai bun al mincarii, duce la vindecarea bolilor de stomac, la dizolvarea calculilor renali, la eliminarea tartrului dentar, la reglarea glicemiei, a tensiunii arteriale, la cresterea imunitatii fata de boli. In România, prof. univ. dr. Marioara Godeanu, director al Institutului de Ecologie Aplicata din Bucuresti, a pus in evidenta efectele miraculoase ale acestei ape asupra puterii de germinare a semintelor: plantele cresc mai repede si mai mari, daca sint udate cu “apa Pi”.
*Clopotul te apara de gripa*
Clopotul este unul dintre cele mai vechi instrumente sonore, folosite inca din antichitate impotriva multor rele. Calugarii chinezi foloseau gonguri de piatra pentru a obtine o stare de bine, vibratiile acestora facind „sa cinte trupul, eliminind tot ceea ce era nociv”. In China au fost descoperite multe clopote antice, avind forma a doua olane unite. Scopul acestui gen de clopot era prevenirea interferentei undelor sonore pentru ca, dupa cum scrie in „Insemnari din gradina Mengxi”, „sunetul lor sa fie scurt si patrunzator, producind dezordine, astfel alungind spiritele rele”. Prima folosire a clopotului intr-o biserica crestina a fost semnalata pe timpul lui Paulinus, episcop de Nola, in Italia, in secolul V d.C. Primele clopote erau fabricate din table de fier, batute cu ciocanul si imbinate. Abia mai tirziu s-a trecut la procedeul de turnare. Atelierele se aflau in manastiri, secretul mestesugului fiind pastrat cu strasnicie.
Invataturile manevrarii diferitelor tipuri de clopote s-au transmis din generatie in generatie, avind pecetea de secret de breasla. Si in zilele noastre, clopotarii stiu ca sunetele scurte, sacadate, nemelodioase, chiar stridente pentru urechea umana, nu numai ca alunga spiritele rele, dar sint necesare in cazuri de vreme rea si molime. Specialistii de la Institutul de Medicina al Marinei Ruse, dupa teste care au durat peste zece ani, au constatat ca sunetele clopotelor vechilor biserici neutralizeaza virusi si microbi, inclusiv pe cei de gripa si tifos. Oscilatiile sinusoidale produse de dangatul clopotelor reorganizeaza particulele ce alcatuiesc norii de grindina si-i sparg, producind ploaia normala.