Viata este ca o fabula. Sau nu. Mai bine ca un teatru. Sau poate ca un film? Stau in salon si gindesc profund. Cu capul intre miini si cu motanul Virgil in poala. Si privesc in tarii si-mi amintesc o poveste spusa de un om mai vechi ca mine pe aceasta planeta. Se facea odata ca niciodata, se facea ca era tara numita Paduria. Si tara numita Paduria avea ca sef peste oameni si intimplari un leu pe numele sau Leu De Mare, poreclit si LDM. Asadar, leul LDM era o entitate buna, blajina, uneori iute la minie, dar cam cheala. Podoaba capilara si-o pierduse pe mare, in lungile sale calatorii in jurul lumii. Si pentru ca ii placea sa priveasca soarele, luna, stelele si norii, in mersul corabiei, vintul i-a rapit incetisor si pe nesimtite tot parul. Si treburile mergeau bine in Paduria. Pina cind, intr-o zi, o furtuna cumplita a ravasit toata tarisoara. Si au fost mai multe asemenea furtuni si tarisoara a fost devastata. Toate animalutele din Paduria de la iepurasi la mistreti sau gainuse erau disperate. Foarte disperate. Si atunci Leu De Mare s-a hotarit sa faca oridine. LDM avea un bun prieten, pe numele sau Bob, un micut buldog francez (mare cam cit un iepure mediu) istet si mare iubitor de tara. Bob il iubea nespus pe Leu De Mare. Atit de nespus ca era hotarit sa faca orice pentru a-l face fericit pe LDM. Si LDM il cheama pe micutul buldog Bob si-i spune: “Bobule, dragule. Vreau sa vindeci tarisoara asta. Vreau sa readuci optimismul in sufletul tuturor. Vreau sa fii un exemplu de hotarire. Bobule, draga, vreau sa-ti spun un secret. Tu te uiti in oglinda si vezi un buldog micut. Dar nu este deloc asa. Tu, Bob, adevarat iti spun: tu esti un adevarat lup si la stat, si la sfat. Esti lupul bun. Nu uita asta”. Bob, magulit peste masura de vorbele sefului iesi afara, in poenita de linga palatul sefului. Se simte bine, puternic, increzator in noile sale forte de lup. Indreapta ochii spre cer. In lumina lunii ochiul sau sticlea precum unul de lup. Cuprins de puterea instinctului lupesc, micutului buldog ii veni sa urle la luna, cu toate fortele sale noi. Cu ochii fixati pe luna, cu botul in sus, mindru incepe sa urle: “Chiiiiiiiuuuuuuu…. Chhhhiiiuuuuuu”. Din pacate urletul sau semana mai degraba cu un latrat de chihuahua. Dar stia ca asta nu are importanta. Spiritul conta. Spiritul de lup. “Gata, ma voi lua la trinta cu toti, chiar si cu ursul si mistretul. Doar sint lup. Lupul care salveaza Paduria. Sint lup, sint lup, sint lup”, mergea si se gindea micutul buldog la misiunea sa de lup. Data de marele sef…
Pandan Bogturu
