Dintre toate popoarele care ne-au calcat vreodata pragul, cel mai bine i-am primit pe turci. Probabil sinteti familiarizati cu tactica pamintului pirjolit, care consta in arderea holdelor si otravirea fintinilor – ei bine, turcii trebuie ca au facut ochii cit cepele vazind un popor care isi incendiaza singur tara. Batea bietul sultan amar de drum sa devasteze si el o tara si, cind colo, o gasea gata devastata de locuitori. Unde mai pui ca turcii n-ar fi produs atitea stricaciuni, ardeau citeva sate si oboseau, dar voievozii români, oameni simtiti, porunceau sa fie arse toate satele, ca sa fie siguri ca nu ajung turcii undeva si e satul in picioare, sa se faca de ris ca i-a luat invazia prin surprindere. Probabil ca dupa doua, trei expeditii militare, sultanul nici n-a mai trimis vreo armata, imbraca pur si simplu niste actori in ieniceri si-i punea sa stea mai la vedere pe malul Dunarii – a doua zi, cind fumul gros acoperea Ţara Româneasca, stia ca valahii si-au pus singuri foc si lasa oamenii sa plece pe la casele lor.
Avantajul tatarilor era ca, fiind mai iuti decit turcii, deseori ajungeau inainte sa dea foc românii. Va imaginati situatiile jenante in care tatarii ajungeau mai devreme si cite un razes se jura pe ce are mai scump: „Frate, ma crezi, exact acum ma pregateam sa-mi pirjolesc ogorul! Uite, sint cu faclia in mina!”.
In schimb, dezavantajul tatarilor consta in aceea ca, de regula, navaleau in Moldova, unde nu speriau pe nimeni – serios, cam ce puteau sa faca niste bieti mongoli ca sa-i ingrozeasca pe moldoveni? Sa violeze batrine? Sa se omoare cu topoarele la betie? Noi n-am gasit nici un lucru de genul asta pe care un vasluian destoinic sa nu-l fi deprins cu mult inainte de invaziile tatare. Ba chiar e posibil ca tatarii sa fi venit la inceput citind in saua calului si ascultind Bach si sa-i fi stricat pe parcurs naravurile locuitorilor. Plus ca nefericitul han probabil se dadea cu capul de pereti cind vedea Hoarda de Aur intorcindu-se incarcata cu baloti de tenisi si treninguri chinezesti si isi blestema soarta nemiloasa: „Mama ma-sii, unde n-am avut si noi norocul sa fim vecini cu Franta sau Germania!”.
Nici regele polonez Jan III Sobieski n-a avut mai mult noroc. De pilda, la Cetatea Neamtului, plaiesii au refuzat sa-i deschida (cu asta nici nu aveam de ce sa fim ospitalieri, doar a salvat Europa de turci). Probabil ca, harnici cum ii stim, moldovenii i-au strigat peste zid: „Vino si tu in weekend, ma, ca in timpul saptaminii nu ne vedem capul de treaba”.
(miine: nici macar cei mai jegosi barbari n-au vrut sa se stabileasca aici)
Julius & Pirca
