Sintem de vreo trei ani in Uniunea Europeana. De atunci, asteptam ca acest pachiderm birocratic sa ne salveze, dar observam, blazati, si afirmam, cu fatalism, ca vrea sa ne exploateze. La nivel europarlamentar, ne-am prezentat si mai slab. PSD, PDL si PNL au expediat la Bruxelles politicieni de fundal, inutilizabili in cotcareala de acasa. Unii figuranti se bucura ca umfla salarii dolofane si iau cina in camera, ca taranii in gara, iar alte butaforii de export se ocupa cu turnatorii legate de combinatii interne. Nu exista o strategie concertata, nationala, menita sa ne impuna. Cerem pareri si recomandari, in loc sa pretindem fonduri, cit mai multe fonduri. Daca tot ne considera handicapatii Europei, macar sa-i sufocam cu expresia „sariti cu bani pentru dezvoltare!”. Cind te invita la masa unul mai smecher decit tine, incerci sa profiti, sa-ti tragi cit mai mult. Noi ne multumim cu ciuguleala, sintem multumiti daca ni se plateste consumatia. Viforoasele adresari folosite intre noi – „esti un bou!”, „esti o curva!”, „esti o jigodie!” – se transforma in „ce fericit sint ca te-am cunoscut, strainache!”. Dar nu trebuie sa ne mai mire, din moment ce ne asumam vocatia de subalterni pina si in bancurile scornite de noi. Ginditi-va la alea care incep cu „un american, un rus si un român…” Asadar, alaturi de „jandarmul universal” si de „marele vecin de la Rasarit” s-a asezat si strivitul valah! In final, românasul se scoate cu un giumbusluc. E hitru, e hotoman, e dat in ma-sa timp de 10 secunde, cit ridem ca prostii la poanta. Si e flecustet la scara istoriei.