Fin consumator de cultura, Dan Negru declara ca nu suporta piesele clasice in transpunere moderna: “Nu am rabdare sa vad noile puneri in scena moderne, cu «O scrisoare pierduta» in care protagonistii sint imbracati in jeans si faC ACrobatii (cam cacofonic domnu’ Negru!) pe patine CU Rotile (da, cam cacofonic…), cu «Hamlet» in care actorii au mitraliere sau CU «Romeo (da’ chiar nu te poti abtine?) si Julieta» unde indragostitii din Verona fac schimburi de sms. Dar mai cu seama pline de injuraturi. (…) As propune un boicot al adaptarilor moderne, lasati-i sa injure ei pe scena crezind ca astfel fac cultura. Cu tot respectul dar ce diferenta e intre agramatismul lui Guta si injuraturile din teatrul modern românesc? Daca e sa ma intrebati, prefer maneaua lui Guta. Si sustin boicotul.” Cu tot respectul pentru punctuatia fantezista si cacofoniile lui Dan Negru, simt nevoia sa-i spun ca unele texte clasice se potrivesc perfect cu starea lumii actuale si pot fi privite, regizoral, prin prisma actualitatii. De injurat, se injura si in filmele americane care ii plac atit de mult domnului Negru.
Ideea este ca o montare clasica poate fi la fel de proasta ca o montare moderna. Totul depinde de regizor si de actori. In ceea ce priveste gusturile domnului ocupat cu blondele, as zice ca o injuratura corecta gramatical e de preferat unei manele agramate. Dar, de gustibus…
G.H.
