Am scris, in articolul de ieri, despre obraznicia ungurilor. Am atins, pe alocuri, si latura
huliganismului cultural, dar nu conteaza, asa merita astia. Ceea ce am uitat sa spun e ca maghiarii procedeaza astfel pentru ca le tine, pentru ca si-au gasit fraierii, pentru ca stiu sa-si apere interesele si originea mai bine decit noi. N-o sa vezi ungur pe care sa-l cheme Vasile. La Chisinau, in schimb, e plin de fete cu parinti români, care raspund la prenumele Tatiana. Asta-i povestea dragilor nostri chiriasi. Ei sint insolenti si se tin de planul lor, noi sintem falosi doar cind cintam „pusca si cureaua lata, ce barbat eram odata!”. Adica ne legitimam cu o melodie de impotenti. Pe de alta parte, vorbitorii acestei limbi lipsite de gen si cu topica imposibila au prins si un moment prielnic. Peste 100.000 de români sint deja in executare silita pentru datorii la banci. Cind stii ca vei fi evacuat din apartament, mai uiti de patriotism. Si te duci la mitinguri din alte motive. Economice. Iesi in strada ca sa strigi, fara sa sperii pe nimeni, „demisia, demisia!”. Nimic nu merge mai bine in tara noastra decit demisia. Cerutul demisiei a devenit o institutie.