*Modificarea Constitutiei, capcana pentru adversarii lui Traian*
Pina acum, România politica isi delecta cetatenii cu un singur scandal pus pe ordinea de zi. Regula s-a schimbat peste noapte astfel incit circul iscat in jurul schimbarii lui Mircea Geoana din fruntea Senatului se combina mai nou cu istericalele stirnite pe tema micsorarii Parlamentului. Cum subiectul se afla sub „inaltul patronaj” al lui Traian Basescu, surprizele nu vor intirzia sa apara.
*O strategie corecta ar fi cea in care viitorul presedinte ar fi unul de vitrina – ca in multe tari europene*
In urma referendumului din 22 noiembrie – cind majoritatea celor care au votat s-a pronuntat in favoarea unui Parlament cu o singura Camera si cu doar 300 de legiuitori, situatia parea foarte clara. Politicienii trebuiau doar sa purceada la treaba, adica sa convina asupra numarului de parlamentari si sa opereze modificarea Constitutiei in acest sens. Simpla in sine, ecuatia a devenit una cu ’nspe mii de necunoscute in „aritmetica” intereselor politice. Ca in toate tragi-comediile politice puse-n scena dupa 2005, PDL joaca rolul victimei incoltite de restul partidelor. Oglinda fidela a vointei basesciene in aparenta, PDL sustine ca vrea un Parlament cu o singura Camera „mobilata” de maximum 300 de alesi, plus adoptarea regimului de republica prezidentiala. In replica, PSD, PNL si UDMR pledeaza pentru mentinerea Senatului in componenta Legislativului si trecerea la republica parlamentara (caracterizata prin alegerea presedintelui nu de catre cetateni, ci de catre parlamentari).
*Republica prezidentiala – tardiva pentru Basescu*
Cu mici variatiuni personale pe tema, adversarii lui Basescu il acuza pe acesta de „atac la democratie” si de „tentatie totalitara”. Oficial, PDL combate acuzatiile afirmind la rindul lui ca intentia prezidentiala vizeaza doar „modernizarea” României si a clasei politice. Dincolo de rafalele verbale mai mult sau mai putin iscusite stirnite pe aceasta tema, o privire fie ea si superficiala aruncata asupra viitorului ridica mari semne de intrebare apropo de adevaratele intentii ale lui Basescu. Concret, se stie ca acesta este la ultimul sau mandat prezidential. Varianta unei a treia candidaturi este total improbabila – modificarea nu va fi niciodata votata de actuala clasa politica. Asa stind lucrurile, este complet ilogic ca Basescu sa opinteasca pentru intarirea puterii succesorului sau la Cotroceni, mai ales in conditiile in care se prefigureaza ca succesorul cu pricina sa fie de la PSD sau PNL. Dimpotriva, daca tot spera ca PDL va putea face jocurile si dupa viitoarele alegeri, o strategie corecta ar fi cea in care viitorul presedinte ar fi unul de vitrina – ca in multe tari europene de altfel. De aceea, nu este deloc exclus ca Basescu si democratii sa pedaleze pe ideea republicii prezidentiale si a presedintelui factotum doar pentru a-si determina inamicii politici sa actioneze taman pe dos.
*Ciinele care nu latra, musca*
In acest sens ar putea fi tradusa si tacerea de dupa alegeri a presedintelui Basescu – mai mult decit suspecta in contextul personajului. Deocamdata, Traian Basescu a preferat sa scoata PDL-ul la inaintare, atit in chestiunea inlocuirii lui Mircea Geoana din fruntea Senatului cit si in problema modificarii Constitutiei. O „pauza” in tacerea prezidentiala se va consuma astazi, cu ocazia negocierilor programate la Cotroceni. Raportat la antecedentele lui Basescu, cel mai probabil seful statului le va da, ulterior, partidelor in cap cu referendumul din 22 noiembrie. Adica, va culpabiliza o data in plus „iresponsabilitatea” clasei politice preocupata strict de propriile-i interese, care-si permite sa ignore dorintele poporului „suveran”. Este de asteptat insa ca adevarata iesire in public, calculata pina in cele mai mici amanunte, Traian Basescu sa o aiba ceva mai tirziu. Cind? Atunci cind conditiile ii vor permite sa dea adversarilor o alta smetie „marca Basescu”.
