*Premiera cinematografica*
“Un profet” (“Un prophete”, Franta, 2009)
Regia: Jacques Audiard
Scenariul: Thomas Bidegain, Jacques Audiard, Abdel Raouf Dafri, Nicola Penfaillit
Imaginea: Stephane Fontaine
Muzica: Alexandre Desplat
Distributia: Tahar Rahim, Niels Arestrup, Adel Bencherif, Reda Kateb, Hichem Yacoubi, Leila Bechti, Slimane Dazi
“Profetul” lui Audiard a adunat noua premii César, unele chiar la categoriile cele mai importante: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu, cel mai bun actor in rol principal, cel mai bun actor in rol secundar. La Cannes, juriul i-a oferit Marele Premiu. Oscarul nu l-a luat, pina la urma, caci academicienii filmului de la Hollywood digera mai greu o poveste atit de dura. Teza scenariului aminteste de aceea a capodoperei lui Lars von Trier, “Dogville”. Un om bun, umil, fragil si tolerant, ajuns intr-un mediu scelerat, ii poate depasi in ticalosie pe cei care l-au calcat in picioare. Iar demonstratia este sustinuta cu o atit de mare virtuozitate, incit iti descoperi, la un moment dat, un ciudat sentiment de simpatie fata de personajul negativ. Se spune ca nimeni nu e profet in tara lui, numai ca arabul Malik (Tahar Rahim) traieste in Franta, deci are cale libera spre dansul magic al dervisilor. La doar 19 ani, Malik e condamnat la sase ani de inchisoare. Analfabet, speriat si neajutorat, e o victima sigura pentru infractorii versati cu care imparte inchisoarea. Ca sa intre in gratiile celui mai temut detinut, Cesar Luciani (Nils Arestrup), capul unei familii de mafioti corsicani, Malik e nevoit sa devina slujitorul acestuia, executindu-i ordinele fara sa cricneasca. Intre timp, invata sa scrie si sa citeasca. Tragind cu urechea la conversatiile corsicanilor si folosind un dictionar franco-italian, reuseste sa le inteleaga dialectul, aflindu-le, astfel, secretele. Inzestrat cu o inteligenta nativa, in paralel cu treburile murdare pe care le face pentru Luciani, Malik incepe sa-si dezvolte propriile “proiecte”. Dincolo de povestea in sine, filmul lui Audiard arunca o lumina necrutatoare asupra inchisorilor dintr-un stat hipercivilizat cum e Franta. Capii lumii interlope isi continua “afacerile” in timp ce stau la racoare, abuzurile sexuale, drogurile si crima sint la ordinea zilei, gardienii pactizeaza contra cost cu puscariasii. Cu tot acest “afront” la adresa sistemului, filmul a fost premiat cu darnicie si in mod pe deplin meritat. Titular a doua premii César (actor in rol principal si cel mai promitator tinar actor), Tahar Rahim afiseaza un chip inocent – fabuloasa scena in care se bucura ca un copil ca zboara pentru prima oara cu avionul – ducindu-si, apoi, personajul prin meandrele initiatice care il vor scoate la lumina. O lumina cam murdara, ce e drept.
Gabriela Hurezean