In urma cu aproximativ o saptamina, dupa un top 7 al „marcilor” de succes in politica autohtona, va promiteam sa revin cu lista scurta a celor care s-au simtit chemati sa faca istorie si nu au reusit, izbutind in schimb sa-si contureze o mai vesela sau trista notorietate. Iata-i in ordine alfabetica si insotiti de reteta “secreta” a carierei lor.
Elena Basescu. Misoginii spun ca un chip frumos nu se asorteaza cu cenusiul neuronilor. Elena Basescu vrea sa demonstreze ca lucrurile stau in mod obligatoriu pe dos. Evident, ambele enunturi sint eronate. Daca in cazul intii, sustinatorii teoriei pot produce sute de “argumente” ce tin de sofistica, EBA isi sprijina esafodajul ideatic pe concepte “durabile”: club, fashion, podium. Oricum, o geanta Hermès e mai probabil sa produca impresie printre colegele europarlamentare decit un discurs, iar pantofii Christian Louboutin clar iti confera o cu totul alta alura politica. Iar asta se numeste intuitie.
George Becali. Imbraca-l pe hooliganul de la periferiile Manchesterului in costum Scabal si imediat isi va aminti ceva din tipicul manierelor victoriene. Invita un vandale intr-un boutique Zilli si el va sti sa te plimbe prin toate cafenelele sicului Montmartre. Ia suba de pe umerii ciobanului român si pune-i mantie de voievod si-si va vinde turma ca sa-si ia echipa de fotbal, va face din dulaul Meme logofat, dar va continua sa-l bata pina il va alunga. Pe locul stinei va ridica palat, iar in living va fi sala sfatului, unde ii va chema pe popa din sat si pe nenea ala cu ochelari care-i altoieste pe copii cu rigla.
Viorel Catarama. Este cumva pe nedrept prezent pe lista. Motivul selectiei este unul singur si tine de proasta sincronizare. Daca te trezesti din cind in cind batindu-i la cap pe liberali cu principii si strategii cum agasant o facea Valeriu Stoica, este clar ca n-ai invatat nimic din experienta fostilor colegi de partid. Si mai inseamna ca te-ai plictisit si de viata fara raspunderi din opozitie, si de afaceri, si de masini. Iar daca lucrurile asa stau, ce subiecte comune de discutie sa mai ai cu Patriciu sau Tariceanu?
Cozmin Gusa&Lavinia Sandru. Doua personaje politice care cu greu pot pune mina de la mina pentru o singura cariera, chiar si pentru una mica si contorsionata. Printre performantele lor se afla asigurarea celei mai restrinse reprezentari parlamentare pentru un partid, PIN, dindu-le clasa pina si conservatorilor. Drumurile lor s-au intersectat cu arterele ce duc spre centrii puterii, insa, fara exceptie, au ajuns mereu in suburbii. Dincolo de grosolania exprimarii, Traian Basescu a avut dreptate in privinta apetentei Laviniei Sandru pentru periferiile politicii. Trebuia sa ramina insa o simpla constatare, nu o insulta.
Corneliu Vadim Tudor. Este probabil unicul politician român care poate sustine absolut orice idee (avind totusi o afinitate clara pentru cele radicale) si al carui partid poate face orice miscare “strategica” si alianta (cu conditia sa existe un partener suficient de masochist pentru asta). De ce? Pentru ca PRM este echivalentul politic al hirtiei: suporta orice. Aproape toti apropiatii Tribunului au fost pe rind laudati, injurati si dati afara din partid. Lor li se adauga un procentaj semnificativ dintre cei care compun viata publica româneasca si care “s-au bucurat” de acelasi tratament (minus datul afara din PRM, daca au avut minima inteligenta de a nu face fratii de conjunctura la orice punte ivita in cale).
Marian Vanghelie. Inteligenta emotionala (tot mai la moda, in detrimentul celei pe stil vechi) si determinarea sint calitatile sale. Singurele probabil. Tocmai de aceea, cind si-a dorit sa faca jocuri fine de culise, in stilul maestrului Hrebenciuc, s-a lasat cu scandal, de la debarcarea lui Dan Ioan Popescu din fruntea organizatiei PSD Bucuresti si pina la pierderea controlului in partid, odata cu rateul lui Geoana la sefia social-democratilor. Ceva din vitalismul politic de care da dovada in continuare, dupa toate esecurile, ma face sa cred ca este de-abia la inceput de drum.
Probabil ca va intrebati cum de-am lasat pe dinafara “branduri” precum Prigoana & Son, Marius Marinescu, Codrin Stefanescu etc. La o privire atenta veti observa ca specificul lor este de fapt o variatiune a unuia dintre numele deja comentate sau o combinatie de “calitati” intre doua sau mai multe dintre variantele de mai sus.
Radu Lilea
