Presa de criza e mai periculoasa decit insasi criza. Nu tipa rigoarea si decenta in mine, ca sa pretind ca ma deranjeaza subiectele siliconate si trase de parul pubian. Dar compromiterea unui om ca sa-ti iasa tie prima pagina reprezinta o magarie de neacceptat — ca exista si magarii tolerabile. Vin cu un exemplu, ca sa nu mai mincam timpul aiurea. De vreo 20 de ani, tot aud de unul, Ţeava, de la PRO TV. E prezentat ca mare ginditor de televizie, baiat cilibiu, amant celebru, ce sa mai!, un fel de vizionar al butoiului cu varza murata. Eminescu a vrut sa demisioneze din Istoria Literaturii cind a aparut Ţeava, iar Alain Delon s-a lasat de filme, fiindca il eclipsase papitoiul asta. In realitate, Ţeava e un prapadit de cameraman, pe care idiotii il suspecteaza ca ar avea ochi artistic. N-are. E un Andrei Gheorghe fara vorbe. Dar ceea ce i s-a intimplat, ieri, mi se pare o mizerie fara precedent. Un tabloid orfan de semnaturi (cu o exceptie, cea a prietenului meu Bichir) a impovarat tarabele cu delatiunea, daca nu chiar inventia, unei curve fara identitate. Nenorocita a sustinut, din spatele benzii negre puse pe ochi, ca lui Ţeava „ii placea sa fac pipi pe el”. Nu ni se spune cum o cheama pe golanca, daca e românca, malgasa, luata de pe internet sau fictiune. Fiindca asa am ajuns sa facem presa, atunci am si eu dreptul sa scriu ca am facut caca pe Madonna, iar dinsa m-a implorat sa repetam operatiunea, avind pretentia ca data viitoare sa iau un Furalizadon inainte.