Fiecare oras are legenda lui. Despre Roma se spune ca a fost fondata de Romulus si Remus, Bucurestiul il are pe ciobanul Bucur. Conform legendei, eroul intemeietor al orasului Caracal a fost un car cu prosti.
Diferentele culturale fata de poporul român vecin si prieten (asta s-a format prin rasturnarea unui car cu romani care s-au amestecat cu populatia indigena daca) au fost vizibile din capul locului. Cu timpul, Caracalul a devenit un brand cultural consacrat, asemeni altor citadele ale culturii din intreaga lume, precum Oxford, Cambridge sau Heidelberg.
De-a lungul secolelor, poporul caracalean a dus o lupta dirza impotriva ocupantului român, care, nu de putine ori, nu s-a sfiit sa recurga la mijloace barbare pentru a-l supune. Astfel, in mod diabolic, mii de profesori, doctori sau ingineri trimisi de la Bucuresti au incercat sa dinamiteze cu perfidie identitatea culturala a municipiului Caracal. Copii nevinovati au fost azvirliti fara mila in clasa I, in timpul dictaturii ceausiste. S-au construit biblioteci, librarii si cinematografe, adevarate uzine ale mortii, ba chiar si un teatru (se pare ca locuitorii Caracalului erau introdusi in sala sub pretextul ca vor face dus, dupa care plasatorii zavorau usile si dadeau drumul la teatrul ucigas). Ba s-au ridicat chiar si blocuri prevazute cu usi la intrare si scari pentru accesul la etaj (arhitecti timpiti; nu-i asa de greu sa rogi pe cineva, la o adica: „Vecine, arunca-mi si mie fringhia aia te rog, ca mi-am uitat parapanta la serviciu”).
Spre cinstea lor, caracalenii n-au pactizat niciodata cu ocupantul român si au continuat
sa-si pastreze neintinate traditiile. Au construit o inchisoare pe strada Libertatii si un cimitir pe strada Invierii, au ridicat un bloc in jurul macaralei si au pus in gara un ceas care are pe jumatate din cadran cifre romane, iar pe cealalta jumatate cifre arabe (ceas aflat, se pare, pe lista monumentelor UNESCO).
Mai mult, acest popor mic, dar viteaz, a fost capabil sa exporte revolutie culturala in toata zona Balcanilor, cel mai cunoscut revolutionar cultural caracalean fiind Dan Diaconescu. Plecat in tinerete cu trenul la Bucuresti impreuna cu un tovaras de arme cu bretele, acest Che Guevara al Caracalului si-a stabilit cartierul general intr-o garsoniera, de unde a luptat cu bravura impotriva imperialismului cultural reprezentat de „Omul care aduce cartea”, „Teleenciclopedia” sau „De vorba cu Mario Vargas Llosa”.
Din toate aceste motive, noi, un grup de simpatizanti ai valorilor caracalene, cerem autoritatilor de la Bucuresti sa inceteze orice presiune indreptata impotriva Orasului celor 7 minuni. Altfel, cultura caracaleana ar putea disparea precum cultura azteca sau culturile din Africa si Polinezia – distrusa de civilizatie.