Primarul orasului Iasi, Gheorghe Nichita, candideaza impotriva lui Adrian Nastase pentru sefia Consiliului National. Eu stiam ca presedinte al PSD a fost ales Ponta. Habar n-am, dar nu-mi produce insomnii grija asta, la ce i-o folosi un Consiliu National acestui partid care se scarpina la urechea stinga cu mina dreapta, dusa pe dupa ceafa. Amuzant este ca lui Nastase i se trag toate, in PSD, de la fosti arbitri (obscuri) de fotbal. In 2005, cel mai inteligent om din partidul fondat de papasa Iliescu a fost dat jos de Geoana. Autorul nemuritoarei declaratii „Mihaela, dragostea mea!” intrase in fotbal din pasiune si nauceala. N-avea scopuri oculte, se bucura ca alearga in chiloti negri printre jucatori, ca e si el acolo, cu barbatii. Pe Nichita, insa, l-a impins spre trosbal nevoia. Si l-a dezavantajat statura. Nu cea morala, fiindca pe aia o are, ca toti edilii din România, de altfel. L-a incurcat statura masurata cu metrul de croitorie. Lumea din fenomen birfeste ca, la un test, domnul Gheorghe Nichita s-a urcat pe un munte de carti, ca sa se scoata in fata comisiei. Daca n-a reusit cu Larousse-ul si Enciclopedia Americana, putea sa incerce cu lada de bere. Dar uite ca, asa nichipercea cum era, a devenit mare acest Nikita Hrusciov sau Nikita din Romana, ca Nichita Stanescu nu-i pot zice nici in gluma. Apropo, cam multa lume, care n-ar avea loc nici la periferia culturii, impovareaza prenumele marelui poet. Nichita Stanescu isi incepea majoritatea adresarilor cu „batrine!”. Daca ar mai trai, autorul volumului „Rosu vertical” (daca aveam bun simt, alegeam alt titlu) s-ar certa singur: „batrine, ce a ajuns brandul tau!”.