Acneea rozacee este o dermatoza comuna, cu evolutie cronica, ce debuteaza dupa virsta de 30 de ani, avind o incidenta maxima intre 40 si 60 de ani. Afecteaza mai ales femeile si este neplacuta datorita evolutiei sale de durata lunga, punctata de perioade de exacerbare sau relativa remisiune legate de factori variati. Astfel, initial apar semne usoare, cum ar fi imbujorarea si inrosirea cu usurinta, in special a nasului, dar si a pometilor, fruntii, fenomene declansate de factori variati – ingestia de bauturi calde, de alcool, de alimente condimentate, expunerea la soare, la caldura excesiva, stressul emotional. In timp, acest eritem poate deveni persistent si pot aparea si telangiectazii (fine arborizatii vasculare), ce marcheaza stadiul de eritrocuperoza. Pe acest fond, pot aparea papule mici grupate, cu o scuama fina, asociate uneori cu pustule microbiene, dar nu cu comedoane, ceea ce face diferenta fata de acneea vulgara. In timp, mai ales la barbati, in special consumatori cronici de bauturi alcoolice, poate aparea chiar rinofima, cu o edematiere si inflamatie persistenta a nasului.
Desigur ca exista si alte forme clinice, atipice de rozacee, dar care sint mai rar intilnite.
Important in aceasta afectiune este cunoasterea, in masura posibilului, a factorilor care declanseaza si intretin roseata si edemul facial, pentru a le putea evita. De asemenea, in afara acestor factori trigger (declansatori), se pare ca exista o serie intreaga de alte posibile cauze care genereaza si intretin manifestarile din rozacee, si anume: predispozitia genetica, reactivitatea vasculara anormala, seboreea, alte afectiuni interne asociate, in special gastrointestinale – gastrita, ulcer gastroduodenal, colita, constipatie. In ultimii ani, s-a incriminat asocierea cu infectia gastrointestinala cu Helicobacter pylori, acel germene care poate cauza ulcerul gastroduodenal, fapt ce poate explica succesul terapeutic obtinut frecvent dupa utilizarea sistemica a antibioticelor. Tulburarile hormonale pot juca si ele un rol in agravarea rozaceei premenstrual, in perioada menopauzei sau la persoanele cu afectiuni tiroidiene. Nu in ultimul rind, unii factori psihologici pot fi si ei incriminati in declansarea puseelor de rozacee, deci stressul este si in acest caz un element negativ. Totusi, nici una din aceste cauze nu a fost demonstrata cu certitudine, dar fiecare poate fi implicata in etiopatogenia bolii, uneori existind chiar asocieri intre acesti factori.
Datorita multiplilor agenti etiologici implicati si a variatelor manifestari clinice, strategia terapeutica in rozacee este complexa si necesita o individualizare a terapiei in functie de severitatea si evolutia afectiunii la fiecare pacient in parte.
Astfel, in formele usoare, incipiente, de rozacee, pacientii sint sfatuiti sa evite expunerea la soare, sa utilizeze creme fotoprotectoare cu spectru larg (UVA+UVB) pentru piele sensibila, sa evite posibilii agenti iritanti faciali, precum si alti triggeri (mentionati anterior) care ar putea declansa simptomele. In forme mai avansate, este necesara terapia medicamentoasa sau prin metode fizice sau chirurgicale.
Tratamentul local, ca si cel general, necesita de obicei aplicatii pe perioade mai lungi de timp si se poate realiza prin metode fizice cum ar fi crioterapia (aplicarea de zapada carbonica sau azot lichid), tratament LASER, de lumina intens pulsata (IPL) sau electrocoagularea. Pe linga acestea, sint frecvent folosite creme specifice, utile in special in formele incipiente de rozacee. Acestea trebuie obligatoriu asociate cu topice fotoprotectoare, in cazul expunerii la soare. Trebuie explicat pacientului ca este necesar sa evite curatarea fetei cu agenti iritanti sau solutii alcoolice, care pot provoca inrosire cutanata. De asemenea, in aceasta faza, s-a observat ca bolnavii recurg frecvent la automedicatie (se trateaza singuri), considerind afectiunea ca fiind foarte simpla si usor de tratat. Astfel, multi pacienti isi aplica din proprie initiativa creme cu dermatocorticoizi (preparate care contin cortizon), care confera, pe moment, o ameliorare a simptomelor datorita reducerii initiale a rosetii, dar care, prin repetarea aplicarii, creeaza corticodependenta. in momentul prezentarii la medic astfel de pacienti sint mai dificil de tratat decit cei care nu au aplicat nici un produs pe zonele afectate.
In ceea ce priveste telangiectaziile superficiale (vasele fine sparte), acestea pot fi tratate cu ajutorul unui LASER performant.
Formele mai grave de tip rinofima (afectiunea in care virful nasului sau jumatatea inferioara a nasului este rosie, inflamata, ingrosata, cu denivelari) necesita de obicei o abordare chirurgicala estetica. Tratamentul optim este cel cu LASER cu bioxid de carbon. Se obtin rezultate satisfacatoare.
Conf. Univ. Dr. Oana
Andreia Coman, medic primar dermatovenerologie
Centrul Medical Proestetica
Bucuresti, Str. Tudor Stefan nr. 38-40
tel-fax 2305200/2317795; 0722525965
