Israel ne-a batut pe terenul nostru si cu Iordanescu, in ’98, si cu Piturca, in ’99. Iar pe atunci aveam fotbalisti. Din stevia si urzicile campionatului intern nu poti sa faci nici macar un bors, dar noi ii cerem lui Razvan Lucescu sa bata Franta, selectionata Americii de Sud si Armata Rosie. In realitate, sintem la acelasi nivel cu Mauritania si Planeta Maimutelor. Am uitat cam repede ca Lituania ne-a macelarit cu 3-0, la Cluj, in meci oficial. Dar sa trecem la lucruri mai vesele. De vreo trei zile, Mitica Dragomir e luat la misto, povestindu-se ca are boala lui Carol al II-lea. Ceea ce ma enerveaza e ca abordeaza tema si ziaricii pe care Mitica i-a inventat, i-a platit, i-a facut cunoscuti. Si pentru care se certa la telefon cu amicii lui din fotbal. Gestul sau era chiar nobil. Eu nu m-as lua in bete cu un prieten pentru niste numaratori de cornere. In incheiere, va supun atentiei o mostra de exprimare marca Ţopescu. Eruditul calaret a sunat la un tocsou, unde se discuta despre degradarea limbajului public, si s-a apucat sa se dea oripilat, spunind ca televiziile transmit „emisiuni indecente, obscene, triviale. Toate au un singur numitor comun”. Maamaaa! Si indecente, si obscene, si indecente, in acelasi timp? Nu cumva si vulgare? Asta asa, ca sa mai prelungim seria pleonastica. Iar aia cu „un singur numitor comun” e mortala. Alt pleonasm. Se zice „un numitor comun”. E unic oricum, tataie, e unic! In sapte-opt cuvinte, doua greseli de gimnaziu. Nu-i cam mult? Nu. Pentru România — nu! Ţara il venereaza pe asta de pe vremea cind comenta gimnastica la Olimpiada de la Moscova si se lega de rusi, ca sa-i faca placere lui Ceausescu. Peste citiva ani, Cristian Ţopescu va fi nume de strada, daca nu chiar de bulevard.