Managerul Spitalului Clinic de Oftalmologie din Capitala, Monica Pop, studenta in anul patru in 1977, primeste de 33 de ani bomboane, sampanie si flori de la o femeie care a fost ingrijita de ea dupa cutremurul de atunci. „Eram studenta in anul patru in martie 1977 si colega cu Mircea Beuran si sotia lui, Magda si cu Silviu Opris, acesta din urma a decedat. Dupa cutremur am fugit imediat la Spitalul de Urgenta Floreasca. Am fost inclusi imediat in echipele chirurgicale. Pe linga zecile de raniti si decedati a fost adusa o femeie, Ioana Ionescu. Locuia la etajul 8 al unui bloc de la Scala. Am ajutat la salvarea ei”, a declarat Monica Pop. Ea a continuat spunind ca, din 1977, in fiecare an, femeia vine la spital si aduce sampanie, bomboane si flori. „Este emotionant. Cred ca toti ne putem numi supravietuitori, dar ea spune mereu ca noi am salvat-o”, a mai spus medicul. In 4 martie 1977, cutremurul din Vrancea, cu magnitudinea de 7,3 grade pe scara Richter, a dus la prabusirea sau avarierea, in intreaga tara, a peste 30.000 de locuinte. De asemenea, au fost afectate peste 700 de intreprinderi. Cel mai greu lovit a fost orasul Bucuresti. Aici s-au inregistrat 1.424 de morti, din totalul de 1.578 inregistrati in tara. Alti peste 7.500 de bucuresteni au fost raniti. Pierderile materiale provocate de seism au fost de peste doua miliarde de dolari, dintre care 1,6 miliarde in Capitala.
Dupa 33 de ani, efectele dezastrului de atunci se mai fac inca simtite: peste 20.000 de imobile din Capitala sint vulnerabile in fata unui seism de intensitatea celui din 1977, iar capacitatea de interventie in caz de catastrofa este depasita de situatie.