Sprijinit cu sirg de pesedisti pentru a ramine in fruntea Senatului, Mircea Geoana este haituit acum de adversarii din afara partidului. Exploatind hibele si lacunele Regulamentului Senatului, pedelistii au cerut ieri revocarea lui Geoana – demers ingreunat de o decizie din 2005 a Curtii Constitutionale. Sigur este ca vom asista, in urmatoarea perioada, la un nou “balet” politic.
*Senatorii democrat-liberali*
Traian Igas si Iulian Urban il acuza pe Mircea Geoana de incalcarea repetata a Regulamentului. Fie ca este vorba de ignorarea unora dintre solicitarile ajunse pe masa conducerii Senatului sau dimpotriva, de introducerea “neregulamentara” pe ordinea de zi a unor cereri, Geoana este acuzat ca nu conduce “echilibrat” respectiva Camera parlamentara. Ca urmare, PDL a profitat de refuzul lui Mircea Geoana de a prezenta plenului o solicitare a independentilor (cea de a ramine in comisiile unde au fost numiti in calitate de membri ai partidelor de bastina) si incearca detronarea pesedistului din pozitia de al doilea om in stat. Cu ochii pe presedintia Senatului de multa vreme, PDL nu a transat insa si problema inlocuitorului, o varianta de lucru fiind, deocamdata, doar Anca Boagiu.
*PSD scoate CCR la inaintare*
Chiar daca de Geoana s-ar debarasa fara ca macar sa clipeasca, pesedistii nu concep sa piarda presedintia Senatului in sine si au scos de la naftalina decizia CCR. Data in 2005, aceasta interzice declansarea procedurilor de revocare a sefului Senatului de catre oricine altcineva in afara grupului care l-a propus. In cazul de fata, grupul senatorilor PSD. Ca sa fenteze verdictul CCR, democratii au precizat ca vor initia demersul in nume propriu: “Ne vom exercita dreptul de senatori astfel incit sesizarea pe care o vom inainta Biroului Permanent va fi formulata de catre senatori, nu de catre grupurile parlamentare”. Mai mult, pedelistii au decis si sa trateze decizia Curtii Constitutionale doar ca pe o “recomandare” si nu ca pe o obligatie.
*Reguli parlamentare care se bat cap in cap*
Cit priveste aparentul mar al discordiei – si anume mentinerea independentilor in comisiile din care fac parte astazi – problema este cu dus si intors legislativ. La fel ca-n bancul cu rabinul, in care ambele parti aveau dreptate, senatorii dezertori au dreptul – ba chiar si obligatia, conform Regulamentului – de a face parte din cite-o comisie permanenta, dar si partidele parlamentare au dreptul de a-si vedea reflectata ponderea in structura comisiilor. Si mai clar, numarul de membri care-i revine fiecarui partid este stabilit la inceput de mandat, in raport de procentele obtinute in alegeri. Daca pe parcurs efectivul partidelor se micsoreaza, cota lor nu se schimba. De aici impasul senatorial la zi, din moment ce, conform Regulamentului, atit cererea independentilor cit si impotrivirea partidelor parasite sint intemeiate. Altfel spus, toata povestea are la baza o alta imbirligatura politica, bazata de aceasta data pe neclaritatile intentionat legiferate de alesi tocmai pentru a profita tot ei – care si cind poate.
