Astazi, Ion Iliescu implineste 80 de ani. „La multi ani!” si ii multumim ca noua ne-a mincat 20. In decembrie 1989, cind multi români sperau ca vor scapa de comunism, el sarbatorea un alt fel de 23 August. Intr-o tara de hoti, Iliescu si-a construit brandul „sarac si cinstit”. I se potriveste. N-a luat si n-a dat spaga. S-a mai pierdut cite un combinat — privatizat, tovaraseste, de scaparicii lui. Imbirligator de meserie, Iliescu i-a facut pe specialistii români in extaz, in cascat gura si in meritologie sa spuna despre el ca „e singurul om politic român” si ca, in martie ’90, in timpul smardoielilor etnice de la Tirgu Mures, emanatul revolutiei ne-a scapat de razboi civil. Bineinteles, simpaticilor, avem nevoie de Iliescu si azi! In ultima afacere la moda, de pilda, asta cu eolienele, tot el ar trebui bagat, ca impinge vintul la deal de 60 de ani. Culmea e ca, dupa ce a avut grija, imediat dupa spectacolul cu morti din ’89, sa compromita Dreapta, Proprietatea si Monarhia, Iliescu a masacrat si Stinga. Din feseneurile, fedeseneurile, pedesereurile, pesedeurile si toate deseurile conduse de „singurul om politic român” — „sarac si cinstit”, sa nu uitam! — au iesit cei mai multi miliardari de paie, de namol si de combinatie ai României. Cum dracu’ sa fie comunisti baietii cu Bentley, bai, perestroikistule? L-ai acuzat pe Ceausescu pentru ca „a intinat nobilele idealurile ale socialismului”, iar tu ai fost moara de vint a capitalismului românesc!