Acneea este una dintre cele mai des intilnite boli ale pielii, care afecteaza circa 80% dintre persoanele cuprinse intre 11 si 30 de ani.
Acneea vulgara reprezinta cea mai frecventa forma de acnee, virsta de instalare a afectiunii variind intre 12 si 14 ani. In functie de sex, se poate afirma ca la fete apare mai des si are un grad maxim de severitate intre 15 si 17 ani, iar la baieti intre 17 si 19 ani. Baietii fac de obicei forme mai severe decit fetele, iar in 3-5% din cazuri afectiunea poate persista mai multi ani si poate determina cicatrice inestetice, cu serioase efecte nedorite asupra dezvoltarii psihosociale a tinarului, putind ajunge chiar la depresie cu izolare de societate.
Cauzele acneei sint multiple, fiind determinata de cresterea ratei de secretie a sebumului la nivelul foliculilor sebacei, localizati in principal pe fata si trunchi; in paralel apare si o obstructie a acestor foliculi sebacei, fapt ce permite proliferarea unui microorganism anaerob (Propionibacterium acnes) cu sediul la nivel cutanat. Aceasta microflora patogena are rol de favorizare a inflamatiei, cu agravarea leziunilor de acnee.
Dupa cum se observa, dereglarea secretiei de sebum este factorul primordial in declansarea si intretinerea acneei. Productia de sebum variaza in functie de virsta: este mare la nastere si in urmatoarele 3-5 luni (de aceea sugarii fac acele cruste seboreice in pielea capului), scade apoi in toata perioada copilariei, pentru a creste din nou cu putin inainte de pubertate si a se mentine ridicata citiva ani, moment in care apare de obicei acneea juvenila. Ulterior, aceasta se stabilizeaza la un nivel propriu fiecarui individ.
Reglarea secretiei de sebum se face de catre hormonii androgeni, care o stimuleaza. Estrogenii au un rol inhibitor direct asupra secretiei sebacee, ciclul menstrual avind si el influenta (agravare a acneei cu 2-7 zile inaintea menstrei).
Alimentatia poate contribui si ea la producerea de sebum, o dieta bogata in grasimi, dulciuri, condimente, alcool pare sa creasca secretia sebacee.
Factorii neurologici nu trebuie neglijati, tulburarile emotionale de orice fel stimulind secretia sebacee, in timp ce relaxarea o diminueaza. De asemenea, persoanele care se afla intr-o stare de tensiune psihologica isi vor traumatiza mai frecvent leziunile.
Seboreea este o conditie proprie fiecarui individ si poate persista la nesfirsit, cu ameliorari induse de tratament, dar si cu complicatii ca alopecia seboreica, dermatita seboreica (vezi capitolul 7.4.3) si acneea.
Tabloul clinic al acneei vulgare este foarte variabil, eruptia fiind de obicei polimorfa. Initial apar comedoanele deschise sau inchise: puncte negre, respectiv puncte albe. Acestea preced sau se asociaza frecvent cu leziuni inflamatorii, care pot fi superficiale (papule sau pustule) sau profunde (pustule profunde sau noduli-chisturi). Leziunile inflamatorii superficiale dureaza 1-2 saptamini, iar cele profunde, care pot fi uneori dureroase, dureaza 2-4 saptamini. Leziunile profunde extinse pot conflua si pot forma astfel chisturi multiloculare foarte inestetice. Chisturile pot persista mai multe luni; de obicei se vindeca, lasind cicatrice in 17% din cazuri. Cele mai frecvente sint cicatricele atrofice liliachii punctiforme. Cheloidele sint mai rare, in special pe trunchi.
Evolutia bolii este ciclica si cu ameliorari si exacerbari spontane. Frecvent se observa o intensificare a eruptiei toamna (cind scade radiatia UV) si in perioada premenstruala (cind se accentueaza tulburarile hormonale).
Vindecarea se produce de obicei la maturitate, dupa unele teorii, prin echilibrarea secretiei endocrine sau prin dezvoltarea unei imunitati fata de flora lipolitica cutanata.
Tratamentul in acneea vulgara este complex si el urmareste de obicei reducerea productiei de sebum, a descuamarii foliculilor sebacei si prevenirea proliferarii Propionibacterium acnes. In afara acestor obiective, cicatricele atrofice adinci, deprimate, pot fi tratate prin dermabraziune si foarte eficient este tratamentul laser. Cicatricele mici, numeroase, pot fi ameliorate, mai recent, cu geluri siliconice, aplicate perioade de minim 6 luni. Cicatricele cheloide necesita de obicei interventia unui chirurg estetician (vezi capitolul 5.7.5). Totusi, terapia chirurgicala trebuie inceputa doar atunci cind evolutia acneei vulgare se afla sub control. Astfel, trebuie inteles ca, in general, acneea se trateaza prin mijloace locale (topice) sau generale (sistemice).
Terapia topica se foloseste in stadiile incipiente si se asociaza cu terapia generala in caz de esec sau de raspuns incomplet sau chiar de continuare si agravare a evolutiei leziunilor de pe fata sau de pe torace.
Productia exagerata de sebum, seboreea, sau in termeni nemedicali, acea „ingrasare” exagerata a fetei care este foarte frecventa la persoanele cu acnee vulgara, nu este influentata in mod semnificativ de tratamentele topice. Astfel sapunurile speciale (cu sulf), substantele astringente (gen solutii alcoolice, lotiuni) pot indeparta sebumul de pe suprafata pielii, dar nu altereaza productia de sebum.
Dimpotriva, frecarea exagerata poate agrava acneea, prin favorizarea dezvoltarii leziunilor inflamatorii. De aceea, se recomanda curatirea blinda, neabraziva, cu geluri sau masti gomante specifice, pentru ten gras, seboreic, cu tendinta acneica, utilizate in mod regulat, la indicatia medicului. In plus, o alta problema este legata de faptul ca terapia sistemica folosind antiacneice foarte active (ex. isotretinoin) poate provoca uscaciunea pielii, inclusiv a buzelor (cheilita) si in aceste situatii este necesara folosirea unor creme antiacneice hidratante, antiiritante, si nu a celor pentru ten gras, seboreic. Tratarea topica a acneei este complexa si trebuie sa tina cont de particularitatile fiecarui caz in parte, de aceea este bine sa fie facuta sub control medical, cel putin initial, pentru a nu da nastere la complicatii, care se pot solda cu cicatrici atrofice, uneori permanente.
Atunci cind tratamentul local se dovedeste insuficient, medicul asociaza de obicei si medicamente pe cale orala, din grupe diferite, cum ar fi antibiotice, isotretinoin, contraceptive orale, antiandrogenice. Ultimile doua clase de medicatie se adreseaza disfunctiilor hormonale care insotesc de multe ori manifestarile cutanate din acnee, mai ales la tinerele fete, carora aceste produse hormonale li se adreseaza. Deoarece activitatea glandelor sebacee este dependenta de secretia de androgeni, nu este surprinzator faptul ca estrogenii si antiandrogenii sint utili in terapie.
In afara terapiei medicamentoase propriu-zise, este bine de stiut ca anumiti factori pot agrava evolutia acneei, cum ar fi tulburarile nervoase, cu stari emotionale, conflictuale, surmenajul (in perioada examenelor, prin lipsa de miscare si somn), tulburarile menstruale si chiar oscilatiile hormonale din timpul ciclului menstrual. Sint incriminati de unii autori si factorii alimentari, cum ar fi excesul de dulciuri rafinate, de grasimi si condimente, precum si tulburarile gastrointestinale – colita de fermentatie, constipatia cronica etc. Desigur ca acesti factori sint agravanti, in conditiile existentei unei predispozitii genetice care face sa se mosteneasca tenul seboreic, care este de fapt cauza de baza a acestei boli. La aceasta hiperseboree, determinata genetic, se adauga suprainfectia bacteriana, care determina aparitia de comedoane si pustule, precum si dezechilibrul androgeni-estrogeni.
Din cele de mai sus reiese ca acneea vulgara, in multitudinea sa de forme clinice, este o afectiune complexa, uneori invalidanta datorita aspectului fizic, fapt ce predispune la depresii si izolari de colectivitate a tinerilor. Secretul consta in abordarea sa rationala, sub control medical si cosmetic de specialitate, cu evitarea traumatizarii locale si a aplicarii unor solutii sau creme cu efecte indoielnice, care uneori pot chiar agrava situatia clinica.
Prof. Dr. Oana Coman
Medic primar dermatolog
Doctor in stiinte medicale
Centrul Medical ProEstetica
– Spitalul profesionistilor –
