Dorintele ne dau ghes catre fapte cu efecte incalculabile, iar egoismul si incapacitatea de a intelege suferinta pe care le-o provocam altora prin implinirea dorintelor personale ne duc pe cai gresite. In numele binelui personal sacrificam binele altora. In numele propriului adevar mintim. In numele dreptatii proprii facem nedreptate. Si in numele dragostei ranim, distrugem sau ucidem ceea ce iubim mai mult. Sa reflectam cu indelunga chibzuinta si rabdare, cu toleranta si intelepciune la efectele dorintelor pe care le avem si intotdeauna sa ne insotim in mintea si in inima noastra cu cererea ca dorinta sa ni se implineasca daca aduce binele tuturor. Caci o dorinta implinita, una care ne aduce un plus de bani, de faima, de progres social or de prestigiu, dar implinirea ei are ca efect raul altui om, nu poate dainui in stralucire. Mintea si sufletul omului constient, lucid, plin de blindete si de bunatate cere doar ceea ce le face bine tuturor. Inima inspirata de divin, de fortele vietii si ale luminii „cere sa i se implineasca dorintele doar daca ele sint spre binele si spre folosul tuturor”. Dorintele omenesti, exprimate ca ginduri, ca si cereri constiente sau inconstiente, ca judecati sau ca si acuzatii, se implinesc – mai devreme sau mai tirziu. Problema este ca, atunci cind ceea ce noi cerem nu corespunde binelui tuturor, dorintele se implinesc prin sacrificii si dureri teribile. Citi dintre noi n-au cunoscut in viata dragostea pentru un om care ne-a respins? Cu toate acestea, noi ne-am dorit sa fim iubiti de catre acela anume. Am plins, am insistat, ne-am impotmolit in durere si-n lacrimi, crezind – in mod naiv – ca iubim, confundind dragostea cu suferinta. Poate ca acela care ne-a respins a cedat unui impuls omenesc, dar apoi noua ne-a crescut suferinta. Dorinta ni s-a implinit, dar cu pretul greu al suferintei. Si aceasta pentru ca n-am inteles mesajul: „Cind esti respins, pleaca. Cind esti respins, ti se spune ca nu acela este drumul tau. Cum ai putea sa crezi ca vei fi fericit cu un om care nu te iubeste?”. Noi primim intotdeauna semne care ne indica drumul catre fericire. Dar, pentru ca mintea insista sa i se implineasca dorinta, i se implineste in forma posibila, iar noi sintem obligati intr-o zi sa acceptam ca am ratacit drumul. Unii isi doresc sa ajunga celebri, dar celebritatea nu-i face fericiti, asa ca li se da celebritatea prin lovituri si situatii devastatoare. Omul ajunge celebru cind vrea, dar poate ajunge acolo prin mijloace pe care nu le-a gindit. Prin aparitia unor situatii dramatice si a unor dureri fara masura. De aceea, este profund vindecator si important sa insotim fiecare mica dorinta cu rugaciunea: „Doamne, imi doresc acest lucru daca este spre binele meu si spre binele tuturor!”. In acest fel, ni se va da ceea ce ne aduce bine si, cind nu ni se implinesc dorintele, nu ne vom mai simti frustrati. Vom sti ca drumul nostru este unul pe care usile deschise sint semnul binelui tuturor. Caci, atunci cind dorinta noastra face bine tuturor, nimic rau nu i se intimpla nimanui, dar fiecaruia i se intimpla ceva „bun”. Obstacolele majore sau micile obstacole nu sint altceva decit avertismente ce ne invita sa ne remodelam dorintele, motivatiile adevarate si intentiile. Cind ele vizeaza binele tuturor, usile se deschid singure, iar calea omului devine mai usoara!
Doreste-ti orice, dar roaga-te sa fie spre binele tuturor!
