Niciodata chelul nu va renunta la tichia de margaritar. Asa si cu Emil Boc, premier peste o tara in care reteaua feroviara a ajuns ca vai de lume, dovada accidentele care se cam tin lant in ultima vreme. In timp ce glasul rotilor de tren mioritice tipa a jale, iar sinele trosnesc a paguba, Boc viseaza la o linie de mare viteza care sa continue tronsonul TGV Paris-Strasbourg-Bratislava, cu statia terminus la Constanta. Boc nu numai ca viseaza, dar a si cerut, ieri, la summitul tarilor Dunarene, includerea unor asemenea investitii in rindul “proiectelor majore ale Strategiei Dunarii”. Pina sa apuce insa sa se dea cu trenul de sa-i fluture suvita si sa-i tremure ochelarii pe nas, premierul trebuie sa treaca un hop de vreo citeva miliarde de euro – cam cit ar costa proiectul in sine. Si cum nici cu banii nu stam prea bine si nici nu ne banuie cineva ca am fi mari constructori de cai de transport, lui Emil Boc nu-i ramine decit sa se joace de-a ceferistul-sef al tarii cu trenulete de jucarie.