In spatele ochelarilor care ii dau aerul de olimpic la fizica, al costumului scrobit si al rictusului care marcheaza o atitudine rezervata se ascunde un suflet sensibil. O stiau colegii de partid care se obisnuisera sa vorbeasca despre el cu o atitudine afectuos-protectoare. Nu i se spunea pe numele intreg nici macar in contexte publice. El era, simplu, Cristi, baiatul pe care il impingi la inaintare in talk-show-uri TV pentru ca da bine pe sticla, pentru ca lasa mereu senzatia ca si-a facut temele, ca un elev ascultator, care nu le pune probleme profesorilor. Ba, mai mult, acestia din urma i-au apreciat intotdeauna docilitatea, felul diluat in care isi exprima orice urma de nemultumire, repede stinsa daca din partea seniorilor aparea un semn de recunoastere, de apreciere. Sau, cum se spune in psihologie, de validare.
Cristi nu facea jocurile altora, ci numai ce i se spunea la partid; Cristi nu-si lua prin surprindere colegii cu pareri personale, el functiona drept ambalaj agreabil al multora dintre traznaile politice petrecute in sediul PSD de pe Kiseleff. Cristi era Cristi si pentru vehementul Miron Mitrea, si pentru omul de catifea Mircea Geoana si, evident, pentru experimentatul Ion Iliescu. Tot diminutivindu-i numele, vorbeau despre el si unii jurnalisti – iar acum va intreb sincer: ce poate fi mai induiosator decit sa te alinte Ciutacu?
Daca pe Cristi il lasai de capul lui, cu cheia de git, nu-ti era teama ca va face cine stie ce prostie batind maidanele TV. Si nici ca-ti va aduce oameni straini in casa. Totusi, nu toti din jurul lui gindeau asa, de-acolo si filajul. Daca esti parinte, te astepti la orice de la dracii astia de copii. Unde mai pui ca lui Cristi i-a venit nefericita idee: si-a dorit sa fie sef de clasa. Clasa nu l-a vrut. Cristi s-a suparat. Noul lider i-a intins o mina „barbateasca”, dar se astepta, oare, ca invinsul s-o accepte?! S-a speriat si trauma l-a proiectat direct in rebeliunea adolescentina. A parasit gasca suparat, asa cum face orice baiat cind trece de un anumit prag de virsta. Si-a gasit alti companioni. Pe Miki, Gabi si Culita, cu care o pune de-un brotherhood de stinga. Nemultumirea „parintilor” politici si a colegilor e de inteles, dar parca prea au fost duri („jitie tradatoare” – Radu Mazare, „arivism si caracter slab” – Ion Iliescu etc.). Am trecut cu totii prin adolescenta, mai multa intelegere nu strica…
PS: Pentru sustinere, chat si opinii politice, Cristi asteapta mesaje de sustinere pe mess; id: cristi_2010_fost_psd pe yahoo. Click pe „add friend“.
