La inceput, in Comuna Primitiva adica, pe vremea cind oamenii nu se casatoreau si traiau cam la comun, barbatii nu plecau de-acasa decit pentru a vina, a pescui sau a aduna lemne. In rest, stateau linistiti la ei in pestera pentru ca nimeni nu avea o femeie anume a lui, si chiar daca ar fi avut, simpla vedere a ciomagului noduros ii taia femeii primitive orice pornire de a-i face scandal. Istoria nu a consemnat ca stramosii nostri ar fi avut parte de discutii de genul: „Tu sa nu-mi spui mie ca ai stat toata ziua sa vinezi mamutul asta anemic, ca nu sint proasta! Si nici nu puti ca de obicei, sigur te-ai spalat in vreo baltoaca azi, plus ca vad ca ti-ai luat si blana aia fara purici. Deci, unde-ai fost de te-ai gatit asa?”.
Apoi, odata cu aparitia institutiei casatoriei, barbatii au inceput sa plece de-acasa si fara scopul precis de a procura hrana sau alte lucruri trebuincioase traiului. Asa s-ar putea explica, de pilda, marile migratii, dar, in lipsa unor dovezi arheologice solide, asta ramine momentan doar o ipoteza. Cert e insa faptul ca, atunci cind Pamintul a fost colonizat in intregime si barbatii n-au mai avut pur si simplu unde se duce, cineva, un geniu necunoscut al omenirii, a inventat circiuma. Alaturi de mersul la razboi, circiuma i-a ajutat mii de ani pe barbati sa supravietuiasca alaturi de neveste. Astazi, cind razboaiele mondiale nu mai sint decit un vis indepartat, circiuma ramine singura alinare a barbatului insurat, ultimul refugiu al celui care altadata vina mamuti si bizoni, strabatea oceanele intr-o piroga, ucidea fiare cumplite si isi mingiia semnificativ parul cind intra seara in pestera.
Acest loc sacru in care barbatul se dedica intru totul bauturii a stirnit dintotdeauna imaginatia femeilor. Dar, despre ce cred femeile ca fac barbatii la circiuma, vom vorbi miine.l