Nu cred ca exista 100 de români care sa stie (nu trageti cu ochiul pe Google!) cine sint presedintii unor tari grele, ca Elvetia si Germania. Dar Boc, Crin Antonescu si Ponta, sefii unor pravalii electorale unde se vinde România la pret de eugenie, ating popularitatea lui Florin Piersic. De trei zile, televiziile ne asupresc cu reportaje despre ascensiunea si pasiunile lui Victor Ponta. El e un baiat destept, nimic de obiectat, dar n-a cistigat Premiul Nobel, ci presedintia unui partid fracturat, otravitor si de opozitie blegoasa. Sint 3 lucruri la care ar face bine sa se gindeasca domnul Ponta.
1. La memoria lui Petre Pandrea, cel mai inteligent om de
stinga (inainte de razboi) pe care l-a avut România. Cunoscatorii inteleg ce-am vrut sa-i transmit lui Victor Ponta.
2. La persoanele pe care le va promova in politica. Sper sa nu repete greselile din fotbal, unde s-a prezentat cu napasta aia de Iacov.
3. La limba franceza, pe care pretinde ca o parleste. Tind sa-l cred. Rezervele sint generate de faptul ca l-am auzit sustinind, intr-o emisiune, ca el, in politica, foloseste cele 6 viteze, nu si „marsalierul”. Corect — marsarier, din franceza. „Marsalier” zic soferii de basculanta.
Fiind presedinte la PSD, Ponta are obligatii uriase fata de românii care l-au votat, in decembrie, pe Geoana. Impotriva lui Basescu s-au aliat pesedisti, penelisti si, in primul rind, antibasescieni fara carnete de partid. Un astfel de antibasescian mi-a povestit ca se bucura ca a cistigat Ponta alegerile din PSD, fiindca „acest Geoana m-a invins pe mine, cind a pierdut ca fatalaul in fata lui Basescu!”.