Pentru ca noi nu pierdem vremea cu prostii precum cercetatorii britanici, astazi vom incerca sa vedem de ce românii nu fac filme de groaza.
Pina acum, in România s-au facut aproape toate genurile de filme, de la filme de arta (de unde stim ca sint de arta? pentru ca, daca masinistul atipeste si uita sa schimbe rola, spectatorii din sala continua sa se uite la ecranul alb fiindca practic e imposibil sa-ti dai seama ca s-a schimbat ceva) pina chiar la un soi de „James Bond” cu Florin Piersic (care probabil ca daca s-ar fi turnat azi ar fi fost mai popular decit adevaratele filme cu James Bond, care n-au avut niciodata replici memorabile gen „Bond, ciocoflendere, James Bond”). Numai filme de groaza nu s-au incumetat regizorii români sa faca vreodata, si vom vedea indata si de ce. Sa luam un scenariu clasic de film horror si sa incercam nitel sa ni-l imaginam jucat de români.
Un film de groaza obisnuit incepe cu un grup de tineri galagiosi plecati in excursie, care se simt bine. Noi nu am vazut in România tineri care sa se simta bine in vacanta, prin urmare un film românesc de groaza ar trebui sa inceapa cu niste excursionisti care bodogane intruna: „Frate, ce drumuri de munte au astia, iti rupi masina! Primarul asta nu face nimic” sau „In pana mea, asta-i cabana? Nici locuri de parcare ca lumea nu au”. Pe urma, in majoritatea filmelor de groaza, cineva invoca noaptea monstrul intr-o ceremonie satanista. Ia incercati sa faceti asta in România – imediat va bate baba de la 3 in calorifer si va treziti cu sectoristul la usa: „Avem o plingere ca faceti fie dus, fie invocatii sataniste. Dumneavoastra stiti cit e ceasul?” (asta ar fi o explicatie plauzibila si pentru faptul ca n-am mai auzit absolut nimic de Dracula – unde dracu’ sa iesi la 12 noaptea din sicriu, sa-ti bata vecinii in teava si sa-ti auzi vorbe pe urma: „Ăstia vampiri? Porci, doamna, nu vampiri!”).
De asemenea, in filmele de groaza se gaseste mereu cineva curios sa vada de unde se aud zgomote in toiul noptii. E putin plauzibil ca, atunci cind aud ca exista un monstru, românii sa se duca sa vada daca e adevarat – pentru ei, efortul maxim ar fi sa sune la ProTV. In rest, s-ar plinge ca au dat o groaza de bani pe camera si, pe linga faptul ca nu e prea curata, mai e si plina de monstri. Nu mai zic ca asta era statiune pe vremuri, nu veneau toti manelistii si monstrii. Iar in caz ca s-ar gasi totusi cineva suficient de curajos sa se ia de monstru, probabil l-ar ameninta ceva de genul: „Ba, tu stii cine sint eu? O sa am grija sa nu mai maninci pe nimeni in orasul asta!”.
Probabil insa ca nici macar n-am ajunge in acest punct, pentru ca una dintre premisele fundamentale ale unui film de groaza este ca tinerii merg undeva unde nu e semnal la telefon, nu exista telegraf si sint rupti complet de civilizatie. Or, ce tineri români s-ar duce undeva unde n-au macar trei liniute la mobil, chiar si la Cosmote? Plus ca ar trebui sa merga si netul ca lumea ca sa poata turistii urca pe youtube filmulete cu monstrul facute cu telefonul mobil, sa vada toata lumea ce monstri indolenti au hotelurile din România, nu ca in Elvetia sau Austria, unde monstrii sint foarte amabili, plus ca ii schimba camerista in fiecare dimineata odata cu prosoapele.
