De ce unii oameni exceptionali nu sint recunoscuti?!

Cind Iisus a fost crucificat, marii carturari, preotii si cele mai de seama figuri ale comunitatii l-au insultat la un loc cu oamenii de rind. Pentru a recunoaste „divinul” nu-i indeajuns sa fim „mari carturari” sau mari preoti. Trebuie sa avem in noi insine experienta „divinului” pentru a o recunoaste in altul. In mod asemanator, trebuie sa avem in noi insine „experienta valorii” pentru a o putea recunoaste la altii. Tot ce observam in lume este ceea ce, deja, am cunoscut si am inregistrat in noi insine. In fata unei veritabile valori se poate sa raminem impasibili ori s-o ridiculizam, sa o subestimam si sa pretindem ca nu exista daca nu am interiorizat anterior experienta acelei valori. Un bebelus nu poate recunoaste un pom, dar mai tirziu, cind stie ca pomul se numeste „mar” sau „prun” si intelege la ce anume foloseste el, copilul va putea recunoaste pomul. In consecinta, prin vietile noastre pot trece oameni exceptionali, pe care nu-i putem recunoaste pentru ca nu am „experimentat” launtric, in ginduri, in sentimente si-n emotii „omul exceptional”! Multe dintre geniile lumii s-au zbatut in izolare, in saracie si-n suferinta tocmai pentru ca ele reprezentau pentru creierele oamenilor „modele” la fel de necunoscute ca si pomul pentru un bebelus. Cele mai rafinate, mai puternice, mai inspirate si mai luminate fiinte care-au trait pe Pamint au avut nevoie sa accepte izolarea si sa depaseasca respingerea, indiferenta sau atacurile oamenilor care nu le-au putut recunoaste. Multi dintre acesti oameni s-au pierdut in emotii distructive si-n suferinti devastatoare pentru ca nu au inteles „de ce oamenii nu-i pot recunoaste si nu vor sa-i sprijine”! Fenomenul are loc si astazi, inclusiv in sfera politicii, a educatiei, a sanatatii, ca si in toata gama de relatii personale ale omului. De aceea putem avea in prejma noastra si pe Dumnezeu, si pe Sfintii Arhangheli, si pe cel mai genial om de pe lume, si pe Hristos insusi; daca nu avem in noi insine experienta divinului, iI vom trata asa cum l-au tratat carturarii, preotii si inteleptii pe Iisus la crucificare. Si nu se intimpla pentru ca „am vrea sa facem rau”, cit pentru ca nu putem vedea si percepe lumea decit prin ochii care-au experimentat-o, deja. Ceea ce nu cunoastem, nu putem recunoaste. Daca nu cunoastem bunatatea, nu putem recunoaste omul bun. Dar vom atribui calitatea de „bun” si vom fi atrasi in experiente cu acei oameni carora le-am atribuit bunatatea, chiar daca am interiorizat gresit notiunea de „om bun”! Din acest motiv, multimi de oameni pot fi atrase catre acceptarea unor valori eronate, gresite, incorecte sau aducatoare de suferinta, pentru ca prea putini sa recunoasca valoarea autentica. O capodopera se poate sa sada ani intregi sub tone de praf doar pentru ca sistemul nervos al lumii inconjuratoare n-o poate mesteca, n-o poate intelege si n-o poate recunoaste in lipsa unei experiente anterioare. O mare iubire se poate sa treaca pe linga noi ca un cersetor necunoscut pentru ca ne lipseste adevarata experienta a iubirii! Dar toata experienta negativa anterioara se poate schimba si, mai mult, ea poate fi recunoscuta in problemele, in suferintele si-n provocarile din prezent.