Scurt eseu de teorie a tricourilor

De departe, cel mai indragit accesoriu vestimentar masculin este tricoul. Si este si normal sa fie asa pentru ca, dintre toate hainele, in tricou iti petreci cea mai mare parte a vietii (afara de moldoveni, desigur, in cazul lor particular de acest privilegiu se bucura tenisii). Blugii, de pilda, nici nu se apropie de popularitatea tricoului: pai poti sa dormi in blugi? (bine, acum depinde si de cit de beat esti; savantii americani spun ca, dupa suficienta tarie, poti dormi si in frac). In schimb, tricoul este multivalent: e bun si la dormit, e bun si la dus gunoiul, si la iesit pina la colt dupa tigari, si la mers la piata si la un spectacol de teatru experimental sau festivalul scurtmetrajului finlandez (este de preferat, totusi, sa nu folosesti acelasi tricou pentru toate aceste situatii). De asemenea, nu trebuie calcat – poti pur si simplu sa dai cu mina uda pe el pentru a indrepta cutele, daca cumva ai o intilnire de afaceri sau cu un fotomodel. Un alt avantaj este ca tricoul, la fel ca bradul, e peren: in sezonul rece nu sta trist in fundul dulapului, cum fac celelalte haine de vara, ci il pui frumos pe sub pulover.
Problema apare insa la cumpararea acestui accesoriu atit de iubit. Daca va duceti in mall o sa constatati ca nu e atit de simplu, deoarece producatorii de haine vor cu orice pret sa le faca barbatilor viata amara. De exemplu, din ce in ce mai multe tricouri au gulerul in en-coeur. Daca nu stiti la ce ma refer, imaginati-va un tricou foarte gay. Da, ala e en-
coeurul. Singura persoana heterosexuala pe care am vazut-o purtind asa ceva este Irinel Columbeanu, pe care il banuiesc ca tine secret faptul ca este orb (ceea ce ar explica cam totul despre el). Culoarea e o alta problema. Se pare ca tehnologia de productie a tricourilor barbatesti negre, albastre sau gri e foarte complexa si costisitoare, spre deosebire de cea a tricourilor rosii, mov sau fuchsia. De asemenea, un tricou este cu atit mai scump cu cit sint mai putine lucruri scrise pe el. Cele mai costisitoare nu au nimic scris pe ele; daca banca nu-ti da credit ca sa-ti cumperi asa ceva, vei fi nevoit insa sa-ti iei un tricou pe care scrie cu paiete ceva foarte macho, gen „Kiss me”, „YMCA” sau, in cel mai bun caz, „FBI” (de altfel, am observat ca FBI-ul are o linie foarte variata de imbracaminte, de la tricouri ciclam la slapi de plaja, presupun ca agentii lor sint obligati de lege sa se imbrace doar cu aceste haine). Ideea producatorilor de haine banuiesc ca este sa-i penalizeze intr-un fel pe cei care nu vor sa dea cit PIB-ul judetului Vaslui pe un an pe un tricou.
Sint convins, de altfel, ca exista in magazine si tricouri gratuite, doar ca pe ele scrie cu litere aurii de-o schioapa „Am o prietena foarte urita si grasa, pentru ca alte femei nu se uita la mine”, „Sint un taran timpit”, „Mi-am cumparat Logan, desi aveam bani de Skoda”. Iar daca exista pe lumea asta un tricou pentru care sa si primiti bani numai ca sa-l luati din magazin, sint sigur ca pe el scrie „Aici ar fi trebuit sa fie o poza cu Che Guevara, dar acum sint presedintele PSD, plus ca am mai invatat nitica istorie”.l