Timp de o saptamina, televiziile de stiri ne-au asasinat cu congresul PSD-ului. Aselenizarea, cutremurul din ’77 si revolutia din ’89, luate la un loc, n-au fost mediatizate ca sezatoarea de la Romexpo. Ca sa intelegem ce se intimpla in matele acestui partid al imbogatitilor de stinga, e suficient sa developam doua imagini recente. Desi nu-i creditam cu fantezie si umor, citiva pesedisti au masluit un banner misto. Pe fond violet era Geoana, care declara „cistigam impreuna. Eu si Vanghelie”. In momentul in care produc ceva bun, oamenii liberi se lauda, striga „noi l-am facut!”. Pesedistii nu s-au grabit sa-si asume opera. Rideau pe culoare, pe la bufet, cu miinile la pliscuri, ca ilegalistii. A doua faza e legata de batrinul copil minune al partidului, Cristian Diaconescu. Ponderatul pina la adormire a renuntat sa mai candideze, declarind ca-si roaga gascuta sa-l voteze pe Geoana. Tipic pentru PSD. Marea speranta l-a sustinut pe unul care nu si-a apartinut niciodata.
Desi nu ma leaga de PSD decit aceste zile in care m-am distrat la televizor, eu ma bucur sincer ca a cistigat Ponta. Liderii acestei formatiuni politicarde ar putea sa-l sarbatoreasca pe invingator la Paris, pe 7 martie. Cum, nu stiti ce-i pe 7 martie? E ziua lui Minnie. Cum, cine-i Minnie? Iubita lui Mickey Mouse. Cum, de ce la Paris? Fiindca la Disneyland-ul de linga Paris are loc petrecerea lui Minnie. La petrecere ar trebui invitat si Iliescu. Va dati seama, umar linga umar, tataia si nepotul politic. Magarii ar zice senilul si sugarul. Am constatat, insa, ca tataia nu-i atit de senil pe cit ne-am inchipuit, iar nepotul nu-i atit de sugar pe cit cred unii.