Stau in salon si privesc in gol. Iar golul poarta numele de Virgil, pentru ca e motan si nu l-am imbracat inca. Sint atit de speriat ca nu mai stiu ce sa fac, unde sa ma ascund. Ginduri sumbre imi patineaza prin cap si se string toate ca un manunchi care ma indeamna sa fac un singur lucru: sa fug. Sa fug in lume. Sa nu fiu prins. Cum am ajuns aici? Ieri, plictisit, mergeam pe holul de la etajul doi al stabilimentului unde sufla vintul pentru ca era duminica. Si, plimbindu-ma eu asa, aud din cabinetul domnului doctor o voce care vorbea in franceza. “Domn’ doctor se uita la televizor”, gindeam eu. Ma apropii de usa si intepenesc. Si pentru ca stiu bine franceza am inteles tot. Iata ce spunea vocea din film, cu aproximatie: “Servitutea moderna este o servitute voluntara, consimtita de multimea de sclavi care se tirasc pe suprafata pamintului. Ei isi cumpara toti, la fel, marfurile care ii aservesc tot mai mult. Ei alearga toti catre o munca tot mereu mai alienanta, care li se ofera printr-un consimtamint generos, daca sint suficient de cuminti. Ei insisi aleg stapinii pe care ii vor servi. Pentru ca aceasta tragedie amestecata cu absurditate sa poata fi pusa in practica, a trebuit mai intii sa li se extirpe membrilor acestei clase orice urma a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitorii primelor revolutii industriale, ne aflam astazi in fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru, sau care mai degraba nu vrea sa-l stie.” Am refuzat sa mai ascult in continuare. Eu stiu lucrurile astea. Dar, daca un om comun ca domn’ doctor asculta asa ceva, inseamna ca oricine poate sa aiba acces la aceasta informatie. O informatie ca un manifest. Manifest la ce? La trezirea din dulcele somn al ignorantei? Nu stiu. Eu tocmai d-asta am fost internat aici. Ca am vazut lumea altfel si “oamenii inconjuratori” s-au speriat. Acum, ca informatia patrunde in mase, pe citi ii vor interna? Pe toti? Sa vina, eu ii astept… Eu am fost prins mai de mult…