Desi nu a mai candidat, marele mister al Congresului PSD ramine Cristian Diaconescu. Renuntarea acestuia, cu doar citeva minute inainte de vot, in favoarea lui Mircea Geoana – cel impotriva caruia de bunavoie se angajase sa candideze – a naucit pesedimea si opinia publica, deopotriva.
Inexplicabila in sine si cu misterul accentuat de vocea si fata lui Diaconescu (total nefiresti in momentul anuntului), decizia de a trece brusc in tabara inamica este pusa de majoritatea vocilor pe seama unui santaj. Varianta a prins cu atit mai mult cu cit jurnalista Floriana Jucan a declarat, tot simbata, ca a primit spre publicare materiale, tiparite si video, compromitatoare pentru Diaconescu. Concret, Jucan sustine ca Diaconescu a fost “monitorizat non-stop” cel putin in ultimele saptamini, din inregistrari reiesind ca social-democratul viziteaza ba SRI-ul, ba “mogulii” si chiar merge “deghizat” (cu fes pe cap si ochelari) “deci are ceva de ascuns”. Chestionat, Diaconescu a bilbiit ceva despre chestiunile legate de “natura personala”, “lumea suprarealista”, “deciziile personale”, “linistea si echilibrul necesare PSD-ului” si faptul ca lucreaza de 16 ani cu Mircea Geoana. Coerent a fost doar cind a considerat drept “ilegala” monitorizarea sa si a mentionat ca este gata sa se constituie parte vatamata in cazul identificarii autorilor. Chiar daca Diaconescu a pedalat intens pe discretia cuvenita existentei sale private, urmarirea pas cu pas a unui demnitar al statului, plus “coincidenta” combinarii acesteia cu un gest echivalent cu o sinucidere politica sint chestiuni care tin de interesul public si trebuie lamurite. Asta daca mai traim intr-un stat de drept.
