*A inceput lupta de clasa!*
Guvernul pregateste pentru anul 2011 o noua “surpriza” financiara pentru o anumita categorie de români. Nu, nu va ginditi ca statul va da bani pentru cine stie ce masura de protectie sociala, ci va lua bani, pentru ca la asta se pricepe cel mai bine.
Dramatic este faptul ca de aceasta data, cei afectati vor fi in mod direct copiii. Ministrul Muncii a anuntat ieri ca, de anul viitor, vor mai primi alocatii doar copiii ai caror parinti au venituri mici. Probabil ca si aceasta masura face parte tot din viziunea de “echitate” sociala care ni se tot baga pe git de la o vreme.
*Drept sau ajutor social?*
“Nu este corect ca o familie care cistiga 200.000 euro, de exemplu, sa primeasca aceeasi alocatie de la stat. Nu vor mai primi toti copiii alocatia de 42 lei, ci doar de la un anumit plafon in jos”, a declarat ministrul Muncii, Mihai Seitan. La o prima vedere, declaratia ministrului inspira un act de echitate pentru ca, probabil, copiii din familiile instarite nu au nevoie de “pomana” data de la stat. Insa, daca privim lucrurile din punct de vedere constitutional, aceasta masura nu va face altceva decit sa calce in picioare drepturile copiilor. Pentru ca, atentie, alocatia copiilor nu este ajutor social! Este un drept de care nimeni nu ar trebui sa se atinga. Si nu spunem doar noi acest lucru, ci si asociatiile care vegheaza asupra respectarii drepturilor copiilor. “Mi se pare un abuz sa limitezi dreptul copiilor la alocatie, atit timp cit nu este un ajutor social. Nu ar trebui sa se tina cont de cit de instarite sint familiile, ca nu este vorba de un drept social, ci de un drept cistigat al copilului. Nici in comunism n-au fost taiate alocatiile copiilor”, a declarat, la un post de televiziune, Mihaela Guna, presedintele Federatiei Nationale a Asociatiei Parintilor din Invatamintul Preuniversitar.
*Esti bogat, te pedepsim*
Unica veste cit de cit buna primita de la Ministerul Muncii, prin vocea secretarului de stat Mariana Nedelcu, este ca “deocamdata se lucreaza la acest proiect si nu a fost stabilit un plafon”. Pe de alta parte, bugetul de stat, care a inceput sa se comporte ca o lipitoare flaminda, pare a cere din ce in ce mai multe resurse ca sa supravietuiasca. Foamea de bani este atit de mare incit, dupa cum se vede, guvernul a inceput o campanie de pedepsire a celor care au reusit sa traiasca bine (culmea!) in capitalism sau democratie. Iar fraza repetata obsesiv de autoritati, “nu se mai poate, trebuie sa facem dreptate”, adica sa nivelam cu “buldozerul” veniturile tuturor, este doar o masca ipocrita trasa peste impotenta statului. Care este diferenta intre “strategia” de acum a guvernului si “lupta de clasa” din anii ’50?