„Ce inseamna sa gindesti corect”, a intrebat un cititor al nostru? Si aceasta-i o intrebare „adevarata”! In clipa in care ne-am gindit la ea, universul incepe sa puna in miscare ginduri, trairi, actiuni, evenimente si experiente prin care ne arata cind gindim corect si cind gindim gresit. Daca acceptam ca gindirea si realitatea de zi cu zi nu sint separate, daca ne putem recunoaste gindurile din trecut in ceea ce ni se intimpla „acum”, putem discerne automat intre ceea ce-i corect si ceea ce-i gresit in mintea noastra. Efectele gindirii gresite din trecut devin
intimplari pline de naduf si de neplacere. Devin oameni dificili ce ne apar in cale, experiente nefericite, incapacitati, comportamente, atitudini sau emotii, sentimente si ginduri negative „acum”. Radacina gindirii corecte este plasata intr-un cimp al constiintei „trezite”. Omul treaz nu se mai simte o victima a imprejurarilor, a altor oameni si a nici unui lucru situat in afara sa. Iar in clipa in care nu te mai simti o victima, nu mai poti, pur si simplu, sa agresezi. Omul gindeste corect in clipa in care victima vs agresorul dispar din mintea sa. El devine responsabil si intelege ca, intr-un fel sau altul, evenimentele si oamenii, problemele si suferintele, ca si bucuriile sau armonia s-au nascut mai intii in el insusi. In acea clipa, omul cunoaste libertatea. Omul liber isi asuma responsabilitatea pentru esec sau succes, pentru frumos sau urit, pentru felul in care altul se comporta cu el, ca si pentru felul in care el se comporta cu altul. Daca scenariul experientelor se creioneaza in minte, asa cum cladirea se deseneaza mai intii in mintea arhitectului, pentru restabilirea gindirii corecte avem nevoie sa ne asumam responsabilitatea pentru orice ni s-ar fi intimplat vreodata, chiar daca a parut ca altii erau „vinovati”. La o analiza atenta si sincera, oricine poate observa ca purtase in minte impresii grave, perceptii nefericite si agresive despre oameni cu mult timp inainte de a-i intilni. Numai printr-un exercitiu nesincer de cautare in sine ajungem la concluzia ca am gindit „ce buni, ce inteligenti, ce frumosi si grozavi sint oamenii”, ca am avut o incredere deplina in ei, dar s-a intimplat pe dos. De fapt, oamenii pe care-i atragem in viata, ii gindim cumva. Portretele lor ne sint impregnate in neuroni, sint create prin experientele din trecut. Oamenii din experientele noastre nu sint, neaparat, niste figuri groaznice, lipsite de inima sau ridicole, dar mintea zburdalnica interpreteaza, creeaza semnificatii si simboluri negative chiar si atunci cind nu are motive s-o faca. Faptul ca nu schimbam deliberat felul in care gindim prezenta altora sau evenimentele vietii si ne lasam purtati de undele perceptiilor negative, ne costa – in cele din urma – si niciodata putin. Mintea orientata corect gindeste in sensul binelui pentru sine si pentru ceilalti. In loc de vinovati, ea poate vedea responsabili. Mintea care gindeste corect se intreaba intotdeauna: „De ce ma aflu in acest loc in care este o problema? Daca sint aici, prin ceva din minte am fost atras, deci nu-i intimplator. Ce as putea schimba in mintea mea pentru ca ceea ce voi atrage in viitor sa fie mai bun?” Si-n timp vom remarca si consecintele.
l