Asta-i iarna cu dobinda. Ne potcoveste pe ultimii zece ani. In acest oras al nevrozei se circula prost si cind e soare, si cind ploua, si cind ninge. Ieri, ploua si ningea, iar soarele nu raminea dator cu minciuni. Eram prea iritati ca sa le halim, dar el ne amagea „va veni vara, va veni vara!”. De cind ma stiu, nu am asteptat-o cu atita disperare. In 1984, cind a fost o ninsoare care l-a facut pe Ceausescu sa amine inceperea trimestrului doi, de pe 10 ianuarie pe 1 februarie, m-am bucurat ca ningea. Eram elev, ziua nu ma costa. Astazi, semafoarele iti cer bani. Acest Bucuresti a ajuns un taxi cu cea mai mirsava casa de marcat. Stai, stai, astepti, astepti si pierzi, pierzi. Bani, rabdare, viata. La scoala, am invatat ca orice greseala pretinde o plata. Tu cind decontezi, Bucuresti? Ai facut-o, in 2009, „la nivel” (vorba lui Iliescu) imobiliar, dar tot noi am achitat factura. Cei care iubim orasul asta il creditam cu freamat. Din pacate, bestia tentaculara traieste ca meteorologia, in navala unui timp barbar. l