Sint american, dar traiesc in România. Pentru mine ziua de 14 februarie are o foarte mare semnificatie si o astept in fiecare an cu nerabdare. Doar atunci pot sa ma bag in seama cu fetele fara sa primesc genti in cap. Flirtez in stinga si in dreapta ca un Don Juan american pe pamintul Mioritei.
Ziua Sfintului Valentin a prins destul de bine si in Balcani, (i-am prostit si pe astia) cel putin aici in România febra inimioarelor de plus si a cupidonilor rastigniti in malluri este destul de mare. Fete frumoase de pagina 5, pe tocuri inalte de zece, la bratul domnilor generosi, patruleaza prin magazinele de haine scumpe in cautarea unui produs care sa fie simbolul droagostei pure dintre ele si portofelele domnilor. Tineri romantici dar saraci arunca si ultimii bani in fustele crete ale doamnelor florarese pentru un trandafir amarit si ofilit, doar ca sa primeasca un pupic, si ala pe obraz, din obligatie. De la Universitate si pina la Romana, cu o saptamina inainte de 14 februarie, au rasarit tot felul de tarabe impopotonate cu briz-brizuri rosiatice in forma de inimi, cercelusi cu ingerasi, bratarici cu declaratii de dragoste, felicitari parfumate cu mesaje rasuflate, tarabe la care se inghesuiesc tot felul de copile cu suvite roz, convinse ca o inima de cauciuc va transforma indiferenta colegului de banca in dragoste curata.
Ei bine, eu de Valentine’s Day m-am imbatat, asa se face in America, te imbeti bine si pleci la vinatoare de “gagici”. Dupa vreo doua ore de mers pe strazi si zimbit lasciv la minore perverse m-am ciocnit nas in nas cu o domnita care-mi parea cunoscuta. Era atit de frumoasa incit i-am zis pe loc: – “Domnisoara, m-ati fermecat!”, dupa care am lesinat.
De aici nu-mi mai amintesc nimic, m-am trezit in patul meu de acasa si am recunoscut-o pe nevasta-mea ca fiind duduia de pe strada. Ma cauta deja de trei ore cind ne-am ciocnit unul de altul. Se pare ca aveam intilnire la un restaurant de Ziua indragostitilor si n-am mai ajuns, dar ea nu stie ca eu uit mereu ca sint insurat de Sfintul Valentin.
l