Am vazut un film luni seara, pe Canal D; subiectul era viata lui Dalai Lama. Cind chinezii au invadat Tibetul, un general al lui Mao i-a spus lui Dalai Lama: „Am venit sa te eliberez!”. Si Dalai Lama l-a privit pe general cu demnitatea si umilinta celui capabil sa priveasca dincolo de pietrele de poticnire ale lumii si i-a raspuns: „Tu nu poti sa ma eliberezi. Numai eu pot face asta!”. Intr-adevar, nimeni nu poate elibera pe altcineva, afara de el insusi. Si de-ar fi ca lumea intreaga sa aiba incredere in tine, daca tu nu o ai, degeaba. Important este sa-ti faci curat in propria ta constiinta. Fiecare privitor vede lumea cu ochelarii personali si prin ei. Unii vad problemele prin ochii dramelor personale si cu ochii durerii lor (si asta-i suferinta, si-i scuzabila), altii – chiar fara sa stie prea multe – au invatat ca trebuie sa puna pe oricine la zid (acestia pedepsesc, fie ca au in fata o greseala concreta sau una imaginara). Unii vad prin ochelarii intereselor si de aceea speculeaza durerile altora, dar o fac in scopul de a cistiga ceva pentru ei, chiar de-ar fi sa produca durere si nefericire de jur imprejur. Sint si unii capabili sa ierte si altii capabili sa inteleaga, sint unii dezinteresati complet de ceea ce au facut altii in trecut, dar atenti la ceea ce fac ei azi. Cite
minti vad un lucru, atitea fete poate avea lucrul cu pricina. Dar, oare, vede cineva ceea ce este cu adevarat sau ceea ce poate el singur sa vada? Daca suferiti pentru ca vi se plasmuieste o imagine este cert un singur lucru: acela ca suferiti. Nu conteaza ca-i o imagine, nici daca ar fi o realitate. Suferinta voastra este singura reala. De suferinta proprie trebuie sa scapati mai intii. Aveti incredere in voi. Altii au incredere in voi pe masura propriei lor puteri. Dar, daca aveti incredere in voi nu va poate invinge un dusman care plasmuieste si nici macar unul care ar vrea sa scoata din sac o imagine nefericita din trecutul vostru. Increderea in sine va invinge si trebuie sa invinga. Dar pe ea, ca si in cazul lui Dalai Lama, nu v-o poate da altcineva. Nu va transformati intr-o victima, caci autovictimizarea atrage atacatorii. Nu sinteti o victima daca nu vreti sa fiti. Nici victima vremurilor, nici a unui sistem politic, nici a unui partener care va abuzeaza. Nici a unui om care va tradeaza. Acestia va spun doar ca puteti sta departe de ei. Nu-i dispretuiti, ci multumiti-le daca va arata fetele lor negre la timp. Daca va pun piedici, fiti siguri ca Universul este cu mult prea inteligent pentru a nu le rupe din calea voastra intr-o zi. Vindecati-va suferinta de a nu fi vazuti asa cum sinteti, de a nu fi perceputi in partile voastre frumoase, caci pentru o asemenea perceptie este nevoie de o constiinta luminata a privitorului. Oamenii va vor vedea asa cum pot ei, nu cum sinteti voi. Ba, unii va privesc din constiinte atit de confuze, incit s-ar putea sa va simtiti socati si sa va doara pina la disperare adevaratele opinii ale altora despre voi. Dar se intimpla pentru ca trebuie sa va structurati opinia despre sine. Sa aveti incredere in ceea ce ginditi, spuneti si faceti. Sa fiti stapini pe gindurile, cuvintele si faptele proprii. Acesta-i un nivel al sigurantei, al curajului si al puterii energetice personale care stie si poate sa faca miracole chiar daca lumea intreaga v-ar sta impotriva si chiar in absenta implicarii voastre
directe.