Fotbalul de la chermezele televizate a ajuns ca schiul românesc. Zapada multa, pirtii nexam, dar cabane cite vrei, unde se opresc burtosii in clapari la un vin fiert si nu mai conteaza daca si cind termina cursa. Asa se va intimpla si la Olimpiada de la Vancouver, unde locul 28 va fi considerat o victorie. De la fotbal, avem, insa, asteptari. Nejustificate. La tocsouri, se abereaza ca ne batem cu Franta pentru suprematia in grupa. Bine ar fi sa ne luptam cu Bosnia, pentru pozitia a doua. In preliminariile trecute, ne-au martelat Lituania la Cluj si Austria la Klagenfurt, dar despre Belarus si Albania nu zicem azi nimic, le avem in buzunar, nu ne irosim timpul cu maruntisuri. Cind flecarii edificati umbla cu variatiuni pe sleita tema grupa usoara-grupa grea, ma uit mai atent la vignetele posturilor de televizie, ca sa fiu sigur ca n-am facut statie cu telecomanda pe Taraf TV. Dupa citeva secunde, realizez ca nu am gresit fundamental. Hibernalele trancaneli manelistice mor in vis frumos, ca inghetatii. Europenele vor fi peste doi ani si jumatate. Citi fotbalisti precum Chivu, admirabilul capitan pe care l-au decalotat chirurgii ca pe personajul din filmul „Tacerea mieilor”, vor aparea pina atunci? Garantez ca nici unul. Sportul asta a ajuns divertisment pe site-urile ziarelor, unde fotbalagii tineri se sparg in orgii homosexuale si pe urma pretind ca imaginile au fost trucate. Sigur ca da, nu se falsifica filmulete cu Maradona, ci cu vlastarele anonime si dezaxate ale fotbalului românesc.