Blestemul lui Dumnezeu: anotimpurile

Cind eram noi mai mici, toti copiii isi doreau o iarna atit de aspra, incit sa se inchida scolile. A si venit, doar ca atunci am constatat ca nu e atit de bine pe cit credeam. In primul rind, daca ieseai pe-afara, era destul de greu sa te misti in cele trei pulovere tricotate de bunica trase unul peste altul, astea fiind cam singurele haine cit de cit calduroase pe care parintii ti le puteau procura. Nici in casa nu era mai bine, o data ca era cam la fel de frig ca afara, si apoi nici nu prea aveai mare lucru de facut – program la televizor era doar doua ore pe zi, internetul nu se inventase, iar jocurile erau foarte plicticoase (de pilda, cel mai rau lucru care ti se putea intimpla la Piticot era sa te intorci la casuta 1, nu ca acum, cind trebuie sa lupti cu tot soiul de psihopati, monstri oribili sau soldati dementi, jocuri care, pe linga evidentele virtuti deconectante, te pregatesc pentru atunci cind o sa fii mare – de pilda, lucrurile invatate acum te vor ajuta mai tirziu sa fii un bun sofer). Dupa aceea, toata lumea si-a dorit doar ierni usoare, cu putina zapada. Cind am avut ani de-a rindul doar asa ceva, fireste ca toata lumea s-a plins ca astea nu sint ierni, ca in loc de zapada e doar noroi pe jos si ca ala nu e Craciun, fara zapada (asta cam asa este; Craciun fara Iisus mai merge, dar fara zapada chiar ca nu e Craciun). Televiziunile deplingeau faptul ca nici anul asta, din pacate, bietii copii nu vor avea zapada, probabil ca sa poata vedea ceva alb-murdar pe geam cind se ridica de la calculator sa-si puna un pahar de suc. Dupa ce bietii copii au primit zapada, acum iar nu e bine fiindca, spre surprinderea tuturor, zapada nu se asterne doar in locurile de joaca ale copiilor, ci si pe drumurile publice.
Nici vara nu e mai prejos. Intr-o vreme, acest anotimp se caracteriza prin temperaturi ridicate si lipsa precipitatiilor. Românii au inaltat rugi spre cer si l-au implorat pe Dumnezeu sa dea ploi si vara. Cind au venit ploile, a fost jale, pentru ca s-a facut prea mult griu, am avut criza de supraproductie si nici nu a mai mers lumea pe litoral. Afacerile cu inghetata, bauturi racoritoare si bere au mers prost, iar românii au inceput sa-si aduca aminte ce bine era in alti ani cind era canicula, vara era vara si cind, chiar daca n-aveai bani de concediu, te puteai bronza la fel de bine si pe terasa blocului – de fapt, nimeni nu merge la mare ca sa faca baie, ci ca sa poata arunca pe jos chistoace si pet-uri, sa manince saorma si sa asculte manele, deci urcatul pe terasa blocului si mersul la mare sint cam acelasi lucru.
Teoria noastra e ca de fapt Dumnezeu nu tine cu noi (comentatorii sportivi stiau asta de mult, dar nimeni nu i-a crezut). In fiecare an ne pedepseste dindu-ne exact ceea ce-i cerem. Probabil ca la anul niste cretini or sa-i ceara sa ploua cu aur si nestemate. Evident ca dupa aia o sa vedem la stiri doar tarani din Teleorman plingind ca lingourile le-au stricat acoperisurile de la bordeie si ultima ploaie de rubine a distrus complet recolta de rapita.
l