Iertarea „curata” energiile negative!

„Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate, iar celor ce le veti tinea, vor fi tinute”, a spus Iisus Hristos. Si, prin aceasta, ni se deschid pupilele si ni se ascut urechile, pentru a intra in miezul simplu al existentei noastre de zi cu zi. Iertarea este o forma de acceptare, care presupune intelegere a firii omenesti, toleranta, blindete si rabdare. Iertarea este o forma superioara de dragoste; dragostea pentru firea omeneasca si acceptarea acestei firi buclucase, care nu poate fi conceputa fara de greselile, pacatele si micile sale nebunii. Si, nu doar ca putem elibera propriul nostru suflet si pe noi insine din inchisoarea erorii, a firii ratacitoare si a dispretului de sine, dar iata, iertarea este un instrument de eliberare pentru cei din jur. Prin iertare, putem sa-l dezlegam pe altul de greseala sa. Iertindu-l, noi il binecuvintam, deschidem portile inchisorii in care se cufunda, pentru ca-n inima lui sa patrunda iertarea si iubirea. In fiecare zi putem incerca exercitiul simplu al iertarii, caci zi de zi emotiile si sentimentele noastre ne pun la incercare aceasta capacitate. Supararea tinuta ramine in energia noastra. Colindam strazile si apoi ne ducem acasa cu vrafuri marete de suparari, cu deseuri si cu vorbe-n vint, care s-ar putea purifica iertind. Noi, insa, uitam sa iertam si, iata, inconstient, depunem prin sertarele uriase ale Universului nevazut energia unor marunte greseli omenesti. Ne legam prin ele de oamenii care ne gresesc si ducem apoi in cimpul nostru de existenta poveri ce se pot dizolva in citeva clipe. Printr-un simplu cuvint, printr-o simpla stare de acceptare a firii omenesti noi putem purifica inima si cugetul altui om, precum si inimile si cugetele proprii. Sa facem in fiecare zi exercitiul binecuvintat al iertarii, pentru ca firea noastra sa nu se inraiasca si sa piara in groapa pacatelor altuia. Caci ceea ce nu putem ierta, noua nu ne iertam si ceea ce nu-i acceptam altuia, noua nu ne putem accepta. Inteligenta, ratiunea inalta, mintea fascinanta si memoria fara hotare palesc in fata unei simple bucurii de a ierta. Nu ne-am nascut pentru a citi cu totii biblioteca din Alexandria, nici pentru a fi cu totii savanti si intelepti. Dar pentru iertare si pentru dragoste sintem cu totii egali. Daca maturi strada, tot ai sa te superi si ai nevoie sa ierti. Si daca esti un savant renumit, ca si omul de pe strada, va veni ziua in care capacitatea ta de a ierta va fi pusa la incercare. Iarta intotdeauna cind altul iti greseste, pentru ca greseala lui sa nu ramina agatata de tine si de viata ta. Si Iisus a spus: „Sa nu apuna soarele peste minia voastra” si aceasta pentru ca noi sintem cei ce dormim in propria minie cind nu iertam. Dar putem adormi seara de seara in pace si-n armonie, iertind de zeci, de sute de ori daca trebuie. Iarta-i altuia pacatul, ca sa te poti elibera de propriul tau pacat si sa cunosti in experienta acestei vieti libertatea si stralucirea inimii tale. Pacatele altuia se tin dupa tine cind nu esti capabil sa ierti, iar legatura ta subtila cu acel altul continua pina cind vei intelege ca iertarea te vindeca pe tine. Te insenineaza. Iti curata mintea si-i permite inimii tale sa iubeasca. Iata ce simplu poti invata ca energia negativa pe care vrei s-o indepartezi prin exercitii/tehnici si invataturi nenumarate dispare prin iertare. Iertarea elibereaza energiile blocate in tine insuti si rupe de la sine legaturile nocive. Iertarea vindeca si o face mai profund decit ar face-o orice alt vindecator de pe Pamint.
l