A trecut un an si un pic de la instalarea la Casa Alba a presedintelui american „dorit de Europa”. Si de „intreaga comunitate internationala”. Pentru ca Obama promitea „o altfel de politica americana” – una bazata „pe dialog, pe deschidere, pe respect reciproc”. In 2010, Europa nu-si mai poate ascunde dezamagirea. Cind vine vorba de summiturile internationale, Obama trage chiulul „cu gratie”. Eventual, o trimite pe Hillary Clinton sa mai „dreaga busuiocul”… Nu e deci de mirare ca liderii europeni au sfirsit prin a-l compara cu Bush. Comparatia nu i-a fost deloc favorabila celui de-al 44-lea presedinte american, pentru ca predecesorul sau era prezent la toate summiturile internationale. In plus, Bush credea cu tarie in „relatiile privilegiate” ale Statelor Unite cu Europa. Obama s-a declarat „un presedinte al Pacificului”, spunind pe sleau ca pentru Administratia sa este mai importanta relatia cu Asia, in special cu China si cu India. Insa nici aici nu a nimerit-o prea bine – chinezii sint furiosi ca Obama a vindut armament Taiwanului. Si ii reproseaza protectionismul economic „extrem”. Cit despre „politica de dialog” enuntata cu atita emfaza de Obama in timpul campaniei electorale, presedintele francez Nicolas Sarkozy o considera un fiasco total, care a avut drept rezultate „mai multe centrifuge in Iran si mai mult uraniu imbogatit in miinile lui Ahmadinejad”. Iar cu Europa cea atit de entuziasta odinioara, Obama nu prea mai dialogheaza…