Daca sintem responsabili, ce rol mai are destinul?

„Daca gindurile noastre ne construiesc viitorul, rezulta ca nu ne nastem cu un destin prestabilit, ci cream noi destinul, in fiecare zi, cu fiecare gind? Daca o fiinta nu gindeste corect pentru ca nu are capacitatea intelectuala sa inteleaga lucrurile acestea, atunci aceasta fiinta este responsabila pentru necazurile din viata lui? Nu ne hotaraste destinul, acel cineva care hotaraste daca ne nastem (sau nu) cu capacitatea de a intelege aceste lucruri?” Iata o intrebare foarte buna, postata ieri pe pagina noastra de pe internet, careia ii raspundem acum. Asadar, se pare ca ambele variante sint valabile. Toate fiintele, incepind cu cele mai primitive vietuitoare, evolueaza la nivelul formelor, ca urmare a unei evolutii interne, limitate la capacitatile evolutive ale speciei. David Hawkins, unul dintre cei mai apreciati cercetatori ai starilor de constiinta avansate, opineaza – pe baza testarii kinesiologice facuta pe citeva mii de subiecti – ca fiecare om vine pe lume insotit de un cimp energetic (care inseamna si o stare de constiinta determinata), in limitele caruia omul poate alege si intelege viata. La fel ca omul, epoca istorica, conditiile globale de viata, de mediu, cresterile sau descresterile sociale, politice sau culturale sint insotite de un cimp energetic, acelasi ce determina sa ne nastem intr-un moment si nu in altul, in acelasi timp cu Obama sau cu Hitler, in Europa si nu in Africa sau invers. Aceasta inseamna ca noi alegem ce anume gindim, dar sintem – in acelasi timp – determinati de nivelul de energie si constiinta care ne-a adus pe lume si ne influenteaza limitele sau oportunitatile. Pentru ca avem la acest nivel oportunitatea de a evolua sau de a alege intre un gind mai bun, un sentiment mai placut, o actiune sau o fapta mai buna in orice situatie si inversul acestora, ramine valabila libertatea de alegere. In limitele acestui cimp creste nivelul nostru de constienta, in limitele lui putem intelege, in limitele lui ne dezvoltam la nivel social, intelectual, afectiv si emotional! Nivelul responsabilitatii, despre care vorbeam zilele trecute, desemneaza o stare a constiintei si a energiei de un nivel inalt, in care responsabilitatea individului se impleteste cu acceptarea „determinarii” divine. Noi izbutim sa ajungem la un asemenea nivel printr-o cautare asidua a adevarului, ceea ce inseamna – adesea – o renuntare drastica la placerile ce ne parvin din relatia cu lumea. O asemenea alegere ne conduce catre schimbari coplesitoare la nivelul gindirii, al alegerilor in viata de zi cu zi; valorile noastre nu mai sint aceleasi cu valorile general acceptate, dar – in acelasi timp – nu invinovatim si nu judecam valorile general acceptate, caci intelegem ca ele sint ingradite de nivelul de constiinta, ce nu poate fi depasit cu usurinta. La acelasi nivel, nu ne mai simtim vinovati pentru problemele oamenilor, dar ele nu ne sint indiferente, in acelasi timp. Atingerea acestui nivel ne ajuta sa observam ordinea determinata a evenimentelor in Univers (faptul ca toate se intimpla intr-un context, deci exista un conglomerat de factori care determina un eveniment si nu o persoana), precum si libertatea personala de a alege in acel context ceea ce poate fiecare vedea a fi „mai bine de data aceasta”!
l