*Prea multa zmeura nu-i prieste*
”Din Paris, cu dragoste”(“From Paris with Love”, Franta – SUA, 2009)
Regia: Pierre Morel
Scenariul: Luc Besson, Adi Hasak
Producatori: Luc Besson, India Osborne
Imaginea: Michel Abramowicz
Distributia: John Travolta, Jonathan Rhys Meyers, Kasia Smutniak, Richard Durden
Anul acesta, John Travolta e din nou candidat la Zmeura de Aur, pentru rolul principal interpretat in “Old Dogs”. In total, a fost nominalizat de sase ori si a incasat trei “trofee” din plastic aurit. Desi a jucat (prost) in multe filme catastrofal de proaste, Travolta izbuteste sa se reinventeze mereu, oferind roluri surprinzatoare in filme ca “Face/Off”, “Pulp Fiction” sau “Hairspray” (in acesta din urma a jucat in travestit). “Din Paris, cu dragoste” este o noua oportunitate de a-si modifica, daca nu registrul, macar infatisarea. Personajul sau, Charlie Wax, seamana – ca atitudine – cu alti baieti rai din cariera sa, dar arata intr-un mod cu totul si cu totul special: ras in cap, cu barbison, cercel, lantoc, ghiul si geaca de piele, Wax aminteste ba de un samurai, ba de un recuperator rus, ba de un rapper, ba de un cocalar mioritic. Cum lookul dubios nu-l impiedica sa fie cel mai eficient agent secret al americanilor, este trimis sa nimiceasca niste teroristi pakistanezi care s-au oplosit la Paris. Partenerul lui in aceasta grea misiune este James Reese (Jonathan Rhys Meyers), asistentul personal al ambasadorului SUA. Sensibil si sfios ca o zambila, James viseaza in taina sa devina un spion de talie mondiala. Numai ca, prin tot ce face, demonstreaza ca e mult prea tantalau ca sa poata nutri asemenea aspiratii (vezi secventa cu montarea microfonului in biroul ministrului de Externe). Si, pentru ca ne aflam in “orasul indragostitilor”, spionul amator poseda, evident, si o iubita, Caroline, care isi face rochii din draperiile de la fereastra si ii ofera lui Reese un inel de logodna pe care zice ca l-a mostenit de la tatal sau. Pe scurt, tantalaul si superagentul formeaza o combinatie burlesca si, uneori, letala. Umorul musteste din replici si situatii, masinile sar in aer ca floricelele de porumb, spionul bleg o incaseaza singeros (acesta este unul dintre cele mai bune momente comice ale filmului) iar Wax omoara, pina la urma, toate personajele negative. Pentru ca actiunea se petrece la Paris, unde s-a lansat sloganul “Cerchez la femme!”, finalul e usor siropos, dar un film cu atita caftaneala cere, nu-i asa, un mic desert, la sfirsit.
„Am incercat sa-l pun pe John Travolta sa interpreteze scenele intr-un mod liniar, apoi sa le interpreteze nostim, aproape exagerat, iar apoi, cit mai grav cu putinta, ca sa avem mai multe optiuni pentru a-i face personajul sa evolueze. A fost foarte distractiv – putea sa-ti ofere o interpretare serioasa si liniara, apoi parca innebunea. Luind bucati din scene, puteai sa-i construiesti personajul, care este un individ foarte imprevizibil.” – Pierre Morel – regizor