Nelu, curcan alb de la Valenii de Munte, a jurat in ziua in care a iesit din ou ca nu o sa fie ca toti curcanii, el o sa moara de batrinete, nu de cutit. Ani buni a trait intr-o gospodarie de oameni harnici unde a dus-o foarte bine. De fiecare data cind venea ziua sacrificiului, Nelu simtea… simtea cum simt femeile parfumul amantei, si fugea in munti. Se intorcea dupa citeva zile si gasea batatura mai goala cu o curca sau o gaina.
Nelu isi iubea prea mult viata ca sa moara cu gitul pe lama unui cutit ruginit. Dupa ce batrinii care aveau grija de ograda s-au prapadit, toata mosia a ajuns in miinile copiilor si implicit ale nepotilor, ocazie cu care Nelu a scapat pentru totdeauna de moartea prin decapitare, datorita sufletului mare al tinarului Valerica, nepot si proprietar prin succesiune al curcanului cu pricina.
Atasamentul dintre cei doi a fost atit de strins, incit Nelu a ajuns animalul de companie al lui Valerica. Dormea cu curcanul in pat, il spala, il curata, il pieptana, ba chiar ii cumparase si o lesa cu care-l plimba prin sat vara, cind era in vacanta, si iarna il aducea la Bucuresti sa-i arate luminile de Craciun. “Se bucura ca prostu’ cind il mingiiai pe cap, asta m-a facut sa-l salvez”, ne-a declarat Valerica intr-un moment de sinceritate.
Dupa mai multe demersuri legale, Valerica a reusit. O organizatie nonguvernamentala pentru protectia animalelor a facut mai multe demersuri catre stat, care i-a oferit lui Nelu o pensie de 500 de RON pe luna.
Din pacate, guvernul Boc i-a micsorat pensia, Nelu de suparare s-a inscris in sindicatul “Curcanilor fara frontiere” si a participat la mai multe manifestari care au degenerat in violente de strada. Interventia in forta a trupelor de mascati a fost fatala pentru curcanul Nelu, care a decedat dupa ce a inhalat prea multe gaze lacrimogene. Dupa acest incident, Guvernul a cazut, iar curcanul Nelu a fost declarat erou national si i-a fost oferita postmortem Steaua României.