Nea Mircea a creat toate talentele fotbalistice din România. El l-a facut pe Hagi mare, si-a dat seama de talentul lui Lacatus, l-a adus pe Andone la Dinamo, l-a sfatuit pe Dan Petrescu sa plece la Foggia. Dinu era un zero fara el, Dobrin, Balaci sau Mateut la fel. Aproape sigur si Petchovski ii datoreaza cariera lui nea Mircea. La un moment dat a antrenat prin Italia. Citiva ani mai tirziu am aflat ca absolut toti marii jucatori italieni, plus vreo citiva argentinieni, brazilieni, spanioli si francezi au trecut prin mina sa. Pe aia pe care nu i-a descoperit el, i-a recomandat. Din cind in cind, nea Mircea vorbeste la televizor. Mai spune ce a facut, a vorbit cu Guardiola, a vorbit cu Mourinho, a vorbit cu Platini. Are si Platini o virsta, mai uita cite un numar de telefon si-l suna pe nea Mircea: „Ai cumva numarul lui Benitez?”. Fireste ca-l are, nea Mircea stie pe toata lumea. Nea Mircea stie o multime de istorii din fotbalul românesc. In istoriile pozitive a avut o contributie importanta. In lucrurile rele nu a fost implicat, desi le-a stiut, el le-a spus atunci ca nu e bine ce fac dar nu l-a ascultat nimeni. De asemenea, nea Mircea stie cum merg treburile in fotbal si la nivel european si mondial. El stie ce echipe trebuie sa se califice la turneele finale, cine nu e in carti, cu cine vor trage arbitrii. Nea Mircea nu antreneaza niciodata echipe avantajate de arbitri, lui i se pun piedici de la nivel foarte de sus. Cind a antrenat Galata, arbitrii trageau cu Fener si Besiktas; cind a antrenat Besiktas, toata lumea tragea cu Galata. Un singur lucru n-a reusit nea Mircea. Dupa atitia ani incununati de glorie, a ramas tot „nea”. Dinu, care e un antrenor mediocru, este „Mister”, chiar si Rednic a facut saltul de la „Puriu’” la „profesorul Rednic”, numai nea Mircea a ramas „nea”. Desigur, nea Mircea ar fi meritat un apelativ mai de Doamne-ajuta, dar au fost interese mari la mijloc, e clar ca nu l-au vrut la masa bogatilor fiindca le strica socotelile.