De ceva vreme am inceput sa facem schimb de experienta cu alte saloane cu activitate de profil din tara. E misto, ne plimbam cu autobuzul blindat cu gratii pe DN-urile patriei si de fiecare data incepem sa discutam pe seama diferentei dintre DN-uri si ADN-uri. Ambele sint incilcite, dar parca DN-urile poarta si acum un mister pe care nici seful transporturilor nu-l poate deslusi. E clar un singur lucru: DN-urile au o viata mai scurta decit ADN-urile. In fine, subiectul e plictisitor, asa ca o sa trec peste el si o sa ajung acum la treaba cu care am inceput povestirea, la treaba cu schimbul de experienta care ne face mai destepti, dar nu ne face mai putin dereglati. Saptamina trecuta am ajuns la Vaslui, la salonul municipal. Nebunii de aici par mai linistiti decit noi. Ba, chiar am aflat ca la ei s-a desfiintat sectia de agitati, nimeni nu mai e nervos, toata lumea e, in ciuda austeritatii care le-a lovit si lor salonul, fericita. Cum e posibil? Ăstia, te pomenesti, au gasit reteta de iesire din criza. Chiar asa. Dar ca sa aflu exact, trebuie sa intreb. Si merg la cel mai avizat individ care imi poate explica ce si cum: Brad Pitt, cunoscut in trecut si ca Darth Vader, iar inainte de asta ca Napoleon. Acum, ma intreb daca nu cumva o fi acelasi Napoleon de la noi din salon, dar nu are cum, ca pe ala l-am lasat la vatra, ca era agitat. Brad Pitt, cunoscut in trecut si ca Darth Vader, iar inainte de asta ca Napoleon (de Vaslui) imi dezvaluie, soptindu-mi la ureche, misterul seninatatii ce a cuprins salonul lor: “s-a deschis un magazin aici, la noi, care are de toate. Da’ de toate, intelegi?”. Si ce-i atit de special cu treaba asta, il descos eu pe Brad Pitt, cunoscut in trecut si ca Darth Vader, iar inainte de asta ca Napoleon. “Pai, acum vine bomba”, imi spune. “Iei ce vrei si cit vrei si dai banii cind iei pensia”. Dintr-o data ma luminez. Am toate motivele. Cind ajungem acasa, facem si noi un magazin d’asta. Luam franciza, o bagam in camasa de forta si-i dam drumul cind ajungem in salon. Simt cum fericirea ma curpinde. Ma gindesc: “Iti dai seama, daca iei ce vrei si cit vrei dintr-un magazin ca asta si nu trebuie sa dai banii decit la pensie, ne-am scos. Cam toti care sintem internati n-avem mai mult de 30 – 40 de ani, deci vreo 20 de ani, cel putin, tot ne ghiftuim moka”. In plus, am auzit ca vor astia sa mareasca si virsta de pensionare la vreo 70 de ani. Cine vrea sa traiasca atit in România?