*Premiera la Teatrul de Comedie*
“Elling” – Teatrul de Comedie, Sala Mare, 2010
Dramatizare de Axel Hellstenius si Peter Naess, dupa romanul “Frati de singe” de Ingvar Ambjornsen
Durata: 90 min, fara pauza
Regia: Vlad Massaci
Scenografia: Andu Dumitrescu
Ilustratia muzicala: Cristian Juncu
Distributia: Marius Florea Vizante, Sandu Pop, Mihaela Macelaru, Serban Georgevici
Dincolo de povestea atasanta si plina de umor, spectacolul de la Comedie propune citeva recitaluri actoricesti remarcabile.
Elling (Marius Florea Vizante) si Kjell Bjarne (Sandu Pop) sint doi nebuni proaspat scapati din balamuc. La moartea mamei sale,
Elling a suferit un soc atit de puternic, incit nu suporta sa iasa din casa, nu raspunde la telefon si traieste inchis in lumea lui imaginara. Singurul care are acces in universul lui este Kjell Bjarne, colegul lui de camera, a carui minte a ramas incremenita la virsta de 10 ani. Desi a ajuns la jumatatea vietii, Kjell n-a atins nicio femeie si asta ii induce noi si noi obsesii sexuale. Elling, ca un bun prieten, incearca sa-i distraga atentia de la aceasta frustrare, povestindu-i scene din biografia sa: a fost mercenar in Bosnia, ostas pe submarinul Norvegia SS, secretarul particular al prim-ministrului, chitarist in formatia Rolling Stones. Evident, toate acestea sint minciuni izvorite din mintea lui de poet. Odata eliberati din clinica de boli mintale, cei doi sint debarcati intr-o locuinta sociala, sub supravegherea asistentului Frank (Serban Georgevici). Acomodarea lor cu lumea de afara este grea si, uneori, foarte comica. Atunci cind Elling ii spune lui Kjell: “Trebuie sa luam viata de la zero, ca si cum azi te-ai fi nascut”, celalalt isi imagineaza, imediat, cit de tare ar durea-o pe mama lui nasterea unui copil atit de mare! Vizante isi construieste rolul cu o extraordinara naturalete, evitind gesturile mari si mizind pe amanuntul discret. Ba, mai mult decit atit, reuseste chiar sa duca rafinamentul interpretarii pina dincolo de scena, extinzind fobia lui Elling fata de telefonul din decor asupra celularelor care suna prin buzunarele spectatorilor certati cu bunele maniere. La rindul sau, Sandu Pop depaseste din nou conditia “Varului Sandel” intruchipind un arierat perfect. El insusi povesteste ca, pentru a intelege mai bine reactiile unui adult cu minte de copil, a studiat-o indelung pe fiica sa, in virsta de 10 ani, copiindu-i felul de a gindi si de a se exprima. Admirabile sint, de asemenea, interpretarile actorilor Serban Georgevici (asistentul social) si Mihaela Macelaru (“bortoasa betiva”) ca si decorul creat de Andu Dumitrescu. Dupa citeva portii zdravene de ris, mai spre finalul piesei, aflam ca, uneori, oamenii normali sint mult mai nefericiti decit nebunii. Si ca nebunii sint in stare de o generozitate pe care oamenii normali nu si-ar asuma-o vreodata. Gratie regiei inspirate si talentului actorilor, spectacolul creste frumos, amuzant si emotionant. Merita sa-l vedeti!
