Discursul despre starea natiunii al presedintelui Obama a fost vizionat de 48 de milioane de telespectatori – cu 8% mai putini decit cei care au urmarit ultimul discurs pe aceasta tema al lui George W. Bush. Unul dintre motive este senzatia americanilor ca tara lor isi pierde statutul de superputere, ca urmare a atitudinii prea conciliatoare a lui Obama fata de tari ca Iranul lui Ahmadinejad si Venezuela lui Chavez. Contraperformantele presedintelui Obama in materie de politica externa nemultumesc si pe aliatii traditionali ai SUA, care ii reproseza celui de-al 44-lea sef al Executivului american ca “este prea ingaduitor cu dusmanii si cu dictatorii, dar isi instraineaza prietenii”. Anul trecut, Obama si-a indignat compatriotii in repetate rinduri facind plecaciuni foarte adinci nu numai imparatului Japoniei, ci si regelui saudit, si discutind amical cu Hugo Chavez. In discursul tinut pe 26 ianuarie, el a acordat putina atentie politicii externe – poate si pentru ca probleme spinoase cum ar fi dosarul iranian au ramas nerezolvate, iar “abordarea diplomatica” a dat gres. Din punctul de vedere al analistilor politici din presa britanica, Obama este “un presedinte de nota F”. In sistemul de notare din scolile americane, “nota F” este echivalentul notei 4 de la noi.