AcasăOldSi crizele ne pot transforma in «oameni frumosi»!

Si crizele ne pot transforma in «oameni frumosi»!

Criza ce ne incearca acum ca umanitate, ca popor sau ca indivizi si pare sa ne creioneze cumva “destinul incercat al lui Iov”, despre care am vorbit ieri, va aduce la lumina oameni frumosi! Nu toti vor izbuti sa vada in greutati, in pierderi si-n suferinte o chemare a sufletului si un abandon al mintii omenesti, scufundate in propriul dramatism. Nu toti vor avea – poate – sansa restaurarii sau a zidirii sufletesti prin suferinta. Dar, aceia care vor fi indrumati dinlauntru catre izbinda iubirii si-a frumusetii ascunse in lacrimi si-n pierdere, aceia care vor putea spune “multumesc” chiar si pentru un cuvint ce le mingiie sufletul o clipa, vor iesi din criza ”oameni frumosi” (expresia “om frumos” ii apartine lui Dan Puric si este una care defineste esenta adevarata a omului si destinatia oricarei fiinte aflate in existenta). Pierderile de orice fel ne pun in fata unui lung si surprinzator – poate – fenomen de autodescoperire, in fata durerii emotionale, a fricii, a incapacitatii de intelegere, dar si a unor mari intrebari, ce se ivesc din adincul fiintei noastre. “De ce mi se intimpla asta”? “Ce greseli am facut in viata mea”? “Oare sint atit de pacatos si merit atita durere”? “Oare i-am facut cuiva atit de mult rau, asa incit sa sufar asa”? Si-n clipele acelea pot curge din ochii omului riuri de lacrimi. Si-n noptile sau in zilele acelea pot aparea pe ecranul necrutator al mintii momente de viata in care ne-am simtit vinovati, momente in care am fi putut face un lucru sau altul intr-un fel diferit. Momente in care am ranit pe cineva sau i-am luat ceva. Mintea ne va pune in fata unui pluton de executie launtric in momentele de criza si ne va servi toate imaginile groaznice pe care le-am pitit cu indeminare in sacul intunecat al memoriei inconstiente. Stiti oare de ce crizele ne forteaza – parca – sa ne aratam aceste fete “interioare” pe care le evitam altfel pina la disperare? Nu atit pentru ca sintem niste pacatosi incurabili. Nu atit pentru ca avem cu adevarat de platit actiunile nefaste ale trecutului. Nu atit pentru ca am fi mai rai, mai pacatosi si mai destrabalati decit cei mai ticalosi dintre oameni! Caci Iisus ne-a spus si ne-a aratat cu insistenta ca pina si “tilharul are sansa mintuirii”! Pina si cel mai strasnic ticalos care l-a crucificat este iertat. Si nu din alta pricina decit pentru ca el greseste inconstient. Pe vreme de criza interioara, care poate aparea printr-o boala, prin pierderi materiale sau pierderi ale unor fiinte dragi, prin suferinta din dragoste sau prin orice alt gen de probleme, erorile de perceptie din trecut sint aduse in lumina constiintei. Atunci, si numai prin experienta crizei, resimtim ce drastici judecatori ne sintem singuri. Crizele ne spun cit de dureros ne-am judecat in trecut si cit de rai ne-am perceput a fi fost! Si chiar atunci, in cele mai dramatice clipe, cind se poate sa te simti incoltit de suferinta. Spiritul triumfa, apare, intra in manifestare si te imbratiseaza. Criza purifica. Lacrimile devin atunci ”femeia de serviciu”, care aspira, curata si improspateaza mintea, inima, dar si trupul impovarat de toxine. De vom putea vedea in crizele noastre, de orice fel ar fi ele, o incercare, de vom putea percepe “scopul” lor mai inalt, vom iesi din greutati mai buni si ne vom cunoaste pe noi ca “oameni frumosi”!

author avatar
Ziarul National
Aceasta sectiune stabileste termenii legali si conditiile in care puteti utiliza site-ul
53 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger