In toate statele occidentale dezvoltate exista o regula: demnitarii, de la ministri pina la presedintii de stat, folosesc, pe cit se poate, masini nationale. In Germania, demnitarii folosesc Mercedes sau BMW, in Franta – masini frantuzesti, in Anglia – masini britanice si in SUA – masini americane. Numai in România, mare parte dintre demnitari, dar si directorasi de pe la diferite institutii de stat, folosesc masini de serviciu care pentru Guvernul german sau american ar fi mult prea scumpe. Dar asa e la noi: suma fitelor ne defineste ca indivizi si ne rezerva un statut social privilegiat.
*O regula de bun-simt*
Au fost români care si-au vindut casa ca sa-si ia o „masina bengoasa”. Sint români care s-au indatorat cu mult peste gradul de suportabilitate pentru a-si cumpara o masina cu care sa se sparga in figuri. Sint români care se fitiie in Bentley si traiesc intr-o garsoniera inchiriata, la capatul Bucurestiului. Se pare ca asa sintem noi, românii, ca natie. Sintem apreciati in functie de bunurile pe care le detinem. Si cu cit casa si masina sint mai fitoase cu atit sintem mai in centrul atentiei. La fel si guvernantii nostri. Dar cu totii uitam un lucru: o regula de baza este una a bunului-simt care functioneaza atit la nivel de individ, cit si la nivel de stat si care spune ca nu poti consuma mai mult decit produci. Iar toti românii, in frunte cu Guvernul, exact asta fac: consuma cu mult mai mult decit produc. Iar bancile au profitat din plin de acest lucru.
*Mercedes vs Dacie*
Daca ar fi sa ne ghidam dupa regula de mai sus, Guvernul român ar trebui sa mearga cu Dacia. De altfel, seful misiunii FMI, Jeffrey Franks, exact asta a vrut sa spuna cind a afirmat ca: „Daca as putea sa folosesc o analogie, in familia mea de exemplu, daca decid ca imi trebuie un Mercedes sa ne plimbam cu el, dar nu mi-as putea permite decit o Dacie, atunci mi-as cumpara o Dacie. (…) România nu-si poate permite un sector public de tip Mercedes, ci unul de tip Dacia”. Adica de abia acum au inteles reprezentantii FMI cum sta treaba in România. Au inteles cum a facut Guvernul restructurarea aparatului bugetar anul trecut, taind numai posturi neocupate, in locul disponibilizarilor efective. Tot acum, FMI a inteles cum inchide statul ochii la datoriile marilor companii de stat. Prin tot ce face, statul pierde bani. Iar daca Guvernul nu se trezeste la realitate repede, s-ar putea sa ne trezim noi toti intr-un faliment de tara de toata frumusetea.
*Ultimatum…*
Banii de la FMI ii vom lua, dar de aceasta data problemele trebuie rezolvate rapid. Reformele in administratia publica trebuie incheiate pina la finele lui aprilie, legea responsabilitatii fiscale trebuie adoptata pina la sfirsitul lui martie, iar reformele in administratia publica trebuie incheiate pina la finele lui aprilie. Si FMI a estimat costul social al reformelor – pina la jumatatea anului vom avea un milion de someri. De cealalta parte, functionarii vor sa intre in greva, pensionarii ies in strada, iar restul bugetarilor vor cauta sa-si rezolve problemele tot in strada. Iar peste ani, cind criza si efectele ei se vor fi terminat, prim-ministrul de atunci va saluta natiunea vlaguita de datorii dintr-un Rolls–Royce. Pentru ca merita… A scos tara din criza… pe
hirtie.
