In urma cu vreo doua saptamini, Radu Vilcan ii invita pe cititorii blogului sau la o sesiune de confesiuni pe tema “cea mai mare nebunie pe care ati vrea sa o faceti”. Normal, duduile au dat iama sa-i faca declaratii nebune de amor. Deocamdata nu se stie carei nebunii a dat curs Raducu, fapt este ca ieri a postat pe blog un fel de “uvertura” la ceva ce urmeaza sa apara prin tabloide: “Exista un cod moral al persoanelor asa-zise <>, care le face pe acestea sa-si infrineze reactiile normale pe care un om obisnuit le are in fata unor anumite situatii, mai mult sau mai putin placute. Nu incerc, prin asta, sa ma disculp pentru reactia pe care am avut-o zilele trecute. Ma refer, aici, la o hartuire din partea paparazzilor (carora, de altfel, le inteleg meseria), la care am fost supus weekendul trecut. Am avut o reactie normala, o reactie pe care stiu ca nu trebuie sa o aiba o persoana publica in astfel de situatii, cind se impune autocenzura. Mai exact, mi-am iesit din fire si am facut citeva gesturi nu tocmai „ortodoxe”, dar pe care mi le asum. Au fost reactii aparute la minie, intr-un context in care m-am simtit agresat. (…) Va veti „delecta”, in zilele urmatoare, savurind presa de specialitate!” I-o fi batut rau?