Édith Piaf isi traieste gloria alaturi de o lume intreaga, iar tragediile si durerile de una singura. Fiind foarte bolnava si marcata de durerea pierderii iubirii vietii ei, Marcel, primeste vizita unui tinar care ii prezinta melodia in care isi regaseste propriul destin: “Je ne regrette rien”.
*Copilarie intr-o casa de toleranta*
Édith Piaf, pe numele sau adevarat – Édith Giovanna Gassion – nu se putea naste decit in Paris, din doi parinti artisti de origine modesta: mama, cintareata intr-o cafenea, iar tatal, actor-acrobat ambulant. Parintii au fost mult mai preocupati de propria supravietuire decit de cea a fiicei lor si au abandonat-o inca de mic copil in grija bunicii sale, patroana unei case de toleranta, loc unde micuta Édith gaseste grija si afectiune.
*Vocea de copil uimeste*
Cu o copilarie si adolescenta marcate de boala, conjunctivita si surzenie pina la virsta de paisprezece ani si vindecata in mod miraculos, dupa un pelerinaj la Saint Therese de Lisieux, Édith Piaf decide sa se alature tatalui ei, intr-un pelerinaj artistic. Pentru a-si ajuta tatal, Édith incepe sa cinte la colturi de strada. Cu un repertoriu restrins, Édith aduna si uluieste cu vocea sa zeci de persoane in Place Pigalle: se nastea o stea!
*Cinta pe strazile Parisului*
Édith ramâne insarcinata la virsta de 17 ani. Fiica sa, Marcelle, moare de meningita si, parasita de “P’tit Louis”, tatal copilului, Édith, in virsta de 20 de ani, decade tot mai mult, frecventeaza straturile cele mai de jos ale societatii pariziene, lumea vagabonzilor, proxenetilor, a traficantilor de droguri, a prostitutiei. Continua sa cinte pe strazile Parisului pentru a-si asigura o existenta de mizerie.
*“Puiul de vrabie”*
Intr-o seara a anului 1935, Édith il cunoaste pe Louis Leplée, proprietarul unui cabaret de pe Champs-Élysées, frecventat de clasa medie dar si de elita din Paris, care o invita sa cinte in localul sau citeva melodii. Aceasta aparitie in public pe scena unui local marcheaza debutul carierei sale artistice si denumirea data de Leplée: “môme Piaf” (“Puiul de vrabie“), datorita staturii ei scunde.
*Prieteni celebri*
Piaf isi continua zborul ascendent, iar curind apare si primul album muzical. Odata cu rolul principal din piesa Le Bel Indifferent (1940) de Jean Cocteau, incepe si lungul sir al prieteniilor lui Édith Piaf cu nume celebre precum: actorul Maurice Chevalier, poetul Jacques Borgeat, Marlene Dietrich, Yves Montand.
*Marea dragoste a lui Piaf: Marcel Cerdan*
Édith calatoreste pentru prima data la New York la sfirsitul anului 1947. Aici intilneste marea dragoste, una dintre celebrele povesti de dragoste ale Frantei: cea cu boxerul Marcel Cerdan. De la Paris la New York, intre un concert al lui Édith Piaf si o lupta pe ring a lui Marcel, dragostea lor cistiga tot mai mult in intensitate timp de doi ani, pina cind Édith primeste stirea accidentului de avion in care Marcel Cerdan si-a pierdut viata. Pentru ea, aflata intr-o stare de profunda depresie, lumea nu mai poate fi la fel ca inainte si devine dependenta de medicamente, somnifere si stupefiante.
*O stea internationala si o viata privata esuata*
Édith Piaf este o stea internationala, dar viata sa privata este o succesiune de esecuri. Epuizata fizic si psihic, in cursul unui concert triumfal la New York, Édith se prabuseste pe scena. Internarile in clinici se succed una dupa alta. In ciuda starii sale de sanatate deplorabile, cucereste din nou Parisul intr-un concert in sala Olympia, cu noul sau chanson: “Non, je ne regrette rien”.
La virsta de 47 de ani Édith Piaf s-a stins din viata. Desi funeraliile nationale au fost interzise de Biserica Catolica din cauza stilului de viata al cintaretei, pe strazile Parisului au iesit sute de mii de oameni indurerati. Charles Aznavour declara atunci: “Este pentru a doua oara dupa al Doilea Razboi Mondial cind circulatia in Paris este blocata”.
