Habar nu are nimeni inca de ce Atodiresei si-a hacuit superiorul. Si de ce a furat atita armament, ca sa-si traga un singur glont in cap, in cadrul feeric al unei paduri aproape virgine. Dar ce mai conteaza amanuntele? Cert este doar ca dementa a dat iama printre cadrele Ministerului de Interne. Avem puzderie de politisti care nu doar ca se sinucid, dar isi omoara colegii, nevestele sau copiii, de cele mai multe ori cu armamentul din dotare. De fiecare data, fiecare caz a fost tratat de catre superiori ca un simplu si nefericit incident, fara a fi privit ca o piesa importanta dintr-un puzzle care are un singur rezultat.
Haosul din sinul a ceea ce ar trebui sa fie cea mai sobra institutie a atins deja culmi paranoide. Pe care nu le mai pot ingropa nici macar declaratiile stupefiante ale comandantilor, care se aratau mirati de omor, pe motiv ca “in ultimul timp Robert isi mai revenise, chiar incepuse sa aiba relatii normale cu colegii”!!!
Bai, chestorilor, nu o mai dati intr-o cardeala ieftina! Poate ca macar genul acesta de limbaj sa il intelegeti! Pe 29 ianuarie are loc sedinta de bilant a Internelor! Veti tacea din nou milc despre “mortaciunile” care se inmultesc ingrijorator din cauza gravelor probleme psihice cu care se confrunta tot mai multe cadre? Nu e o rusine! E crunta realitate. Iar in viata temerile se infrunta, nu se ocolesc!
*Timidul bisericos scandalagiu!*
Cam acesta ar fi rezumatul profilului subofiterului ucigas – dezertor – sinucigas Gabriel Robert Atodiresei, asa cum rezulta el din primele informatii. Ca fisa specialistilor psihologi nici macar nu are rost sa o rasfoim, ca in hirtogaraia ministeriala toti angajatii au o tarie de caracter de fier. Tatal baiatului spune ca fiul sau era prea timid, aproape genul fatalau, si ca restul personalului isi batea joc de el si il faceau in toate cele. Dupa parintele indurerat, probabil ca seful pazei l-a umilit si baiatul nu a mai rezistat batjocurei si a ripostat. La rindul sau, fratele “ucigasului de la Dorohoi” declara ca Robert nu a omorit in viata lui nici macar o musca, era extrem de bisericos si, daca i-ar fi dat cineva o palma, el ar fi intors si celalalt obraz. insa conform unor colegi, pompierul care lucra de patru ani la ISU era un tifnos cu care nu se intelegea nimeni. Teorie confirmata partial chiar si de catre comandantul sau direct: ”Nu-mi vine sa cred, pentru ca in ultima vreme isi mai revenise, vorbea cu ceilalti, chiar avea niste relatii putem spune normale cu colegiii”! Asta ce sa mai insemne?
*Bataie-n toata regula*
Omorul care a pus din nou pe jar o tara intreaga a avut loc undeva in jurul orei 5.00 dimineata, la subunitatea din Dorohoi a Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta Botosani. Nu mai era mult pina la iesirea din schimb, cind intre subofiterul Gabriel Robert Atodiresei si seful pazei a avut loc un conflict violent, care s-a soldat cu uciderea acestuia din urma. Desi s-a opus, dovada fiind nenumaratele rani si lovituri de pe corpul sau, victima a fost omorita in bataie. Greu de spus daca a fost un conflict spontan sau deznodamintul unei rafuieli ceva mai vechi. Cert este doar ca, speriat dupa ce si-a omorit “rivalul”, subofiterul s-a comportat din nou pur si simplu nebuneste. A incercat sa insceneze un jaf, dezbracindu-si superiorul, taind un lacat si furind 12 pistoale “Carpati” si cele 240 cartuse aferente. A fugit in oras, a ascuns 11 dintre arme in podul unei case parasite si i-a dat un SMS fratelui, pentru a-i dezvalui ascunzatoarea. A luat un taxi si s-a indreptat spre granita cu Ucraina. A coborit la marginea unei paduri, a mers o bucata de timp printre copaci si apoi si-a tras un glont in cap.
*Treaba de psihiatru*
Nu este nevoie sa fii mare specialist ca sa-ti dai seama ca ucigasul Atodiresei nu este la rindul sau decit o victima. Care, ce-i drept, a curmat si o alta viata, nu doar pe a lui. Dar nu trec practic citeva zile fara ca un cadru al Ministerului de Interne sa nu fie implicat intr-o astfel de tragedie, toate avind la baza comportamente deviante, care tin de acum de tratamentul psihiatrilor, nu doar de obligatoria si banala evaluare psihologica. Avem deja puzderie de politisti care s-au sinucis, care si-au omorit familiile si colegii in niste clipe de “ratacire”. Ce sa mai asteptam pentru a curma acest carnagiu? Ca DGIPI sa-si faca si treaba de “Protectie Interna’? Sau, in ritmul asta, un inevitabil masacru stradal?
